Revoluţia forţei a treia
În statele în care sistemele politice sunt într-o criză profundă, se observă proliferarea unor „forţe a treia”, opuse polurilor ideologice tradiţionale. Fenomenul are tendinţa să devine unul global. Când vorbim de „a treia cale” sau „a treia forţă”, nu este vorba atât de o poziţionare, specifică marketingului electoral, ci de o încercare de revizuire a unei paradigme dominante, incapabile să mai răspundă la necesităţile vremii.Este interesant faptul că în cea mai mare parte, mişcările şi partidele politice, care se declară „forţa a treia”, sunt de dreapta. Această explicaţie poate veni din faptul că după cel de al doilea război mondial, dreapta a fost mult timp ostracizată, iar acum, aceasta a primit şansa de a reveni pe scena politică, cu o platformă nouă, cu viziuni noi şi soluţii noi.
Statele Unite ale Americii: sfârşitul bipartidismului?
În SUA se observă ascensiunea unei mişcări radical-conservatoare, care riscă să elimine monopolul celor doi giganţi politici tradiţionali: Partidul Republican şi Partidul Democrat. Este vorba de „Tea Party” („Partidul Ceaiului”), care în pofida faptului că are o platformă de extremă dreaptă, cheamă toate forţele comuniste, socialiste şi conservatoare din SUA, să se opună actualului regim de la Washington. Este semnificativ faptul că „Tea Party”, a obţinut mai multe victorii la prealegerile pentru Senatul american în statele Delavar, New Hampshire şi New York.
Germania
În Germania, scandalul în jurul cărţii lui Thilo Sarrazin, fost social-democrat, în care sunt expuse problemele cu care se confruntă Germania din cauza valurilor de imigranţi islamici, a creat un teren propice pentru crearea unei „forţe a treia”, pe o platformă radical-conservatoare. Conform ultimului sondaj, 18 la sută din germani ar fi de acord cu numirea lui Sarrazin în funcţia de cancelar al Germaniei.
Nu trebuie să trecem cu vederea succesele electorale ale partidelor de extremă dreaptă dintr-un şir de state europene precum Olanda sau Suedia (tradiţional de stânga), cu care partidele de dreapta din establishment, sunt nevoite să creeze coaliţii de guvernare, acceptând unele măsuri radicale ale „forţelor a treia”.
Participarea formaţiunii de extremă dreapta, „Suedia Democrată” (care a reuşit să obţină 24 de mandate în legislativul naţional) la manifestaţiile mişcării „Tea Party” împotriva construcţiei moscheelor în locul unde cândva se înălţau cele două turnuri gemene, demonstrează odată în plus similitudinea celor două platforme.
România
În România, de câţiva ani, există un grup intelectual de orientare radical-conservatoare, care se autodefineşte ca „A Treia Forţă” (Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon etc.), însă până în prezent, acesta nu a reuşit să devină nucleul nici unei formaţiuni politice.
Ucraina
În Ucraina, în anul 2005 a fost înregistrată formaţiunea „A Treia Forţă”, condusă de Igor Naida, care îşi propune să echilibreze forţele antagoniste din societatea ucraineană şi să redefinească idealul naţional al Ucrainei în conformitate cu „spiritul ucrainean”.
Republica Moldova
În Republica Moldova, patru formaţiuni politice s-au declarat adeptele „căii a treia”: Partidul Popular Creştin Democrat (condus de Iurie Roşca), Partidul Pentru Neam şi Ţară (condus de Sergiu Mocanu), Mişcarea „Acţiunea Europeană” (condusă de Veaceslav Untilă) şi Partidul Umanist (condus de Valeriu Pasat). Prima formaţiune îşi construieşte mesajul „căii a treia” pe necesitatea unei reforme constituţionale, celelalte două, pe lupta împotriva mafiei şi corupţiei. Trebuie de evidenţiat că în cazul Republicii Moldova, este vorba mai mult de o poziţionare din punct de vedere al marketingului electoral, decât de o tentativă de a răsturna paradigma dominantă. Totuşi, nu este exclus că din inerţia electorală, aceste formaţiuni ar putea genera o platformă absolut nouă. Până în prezent, nici una din cele patru formaţiuni nu a izbutit să propună o platformă ideologică novatoare.
Spre o revoluţie paradigmatică
Noua revoluţie paradigmatică este provocată nu doar de o criză financiară sau politică, ci de o criză ideologică, în primul rând. Nici stânga ideologică (care a fost nevoită deseori să vireze spre liberalism), nici dreapta ideologică (care a rămas ostracizată după cel de al doilea război mondial) nu mai sunt capabile, să ofere soluţii necesare pentru problemele etnic-identitare, sociale, economice şi politice cărora trebuie să le facem faţă. Confruntarea dintre două poluri politice, care fiind depăşite de vremuri, pentru că nu mai reprezintă nici dreapta, nici stânga ideologică, în sensul deplin al cuvântului, provoacă impasuri, care pot fi depăşite doar prin răsturnarea modului tradiţional de a privi confruntarea politică. Această răsturnare revoluţionară este promovată de forţele noilor vremuri, care au şansa de a schimba, în cele din urmă, lumea. Desigur, aici nu este vorba neapărat de partide politice, ci de grupurile de persoane (asociaţii, think-tankuri) capabile să genereze idei noi, realiste şi bine structurate.
Am putea deveni martorii unei schimbări a modului de a privi şi a face politica. Am putea fi martori a unor schimbări profunde din interiorul unor societăţi europene, ceea ce va presupune şi inversarea sistemelor de valori în interiorul lor.
(Articol preluat de pe blogul octavianracu.wordpress.com)
Sursa
2010-10-03 20:09:51