Tradare si iarasi tradare !!!

De peste o jumatate de secol cinstim ziua de 25 Octombrie, ca zi a ostirii, ca zi aniversara, ca zi a eliberarii “ultimei brazde” din cei 43.492 kilometri patrati de pamant romanesc cotropiti de armata regala ungara in 1940. O consideram o zi a Victoriei si pentru ca a inlocuit, ca zi a Ostirii, ziua impusa de ocupantul sovietic, a infiintarii Diviziei Tudor Vladimirescu, in pamant si sub comanda straina.

Uitam insa ca 25 Octombrie este mai mult o comemorare decat o aniversare. Pentru ca ar trebui sa cinstim memoria:

• Celor 381.118 morti si 243.622 schiloditi pe frontul de Rasarit, degeaba. Degeaba pentru ca, gratie tradarii de la 23 august 1944, 57.900 kilometri patrati de pamant romanesc (Basarabia, Bucovina, Herta si Cadrilaterul) pentru care ei s-au jertfit, au ramas sub ocupatie straina;

• Celor 62.000 de basarabeni, fosti militari, predati “la cheie” rusilor, impreuna cu familiile lor, de catre Mihai, si care au disparut in Siberia;

• Celor peste 1 milion de romani lichidati sau deportati de rusi din teritoriile ocupate;

• Celor peste 540.000 de cetateni romani lichidati pe loc, in lagare, pe front (100.000) sau expulzati de catre ocupantul ungur, inclusiv cele 60.000 de femei trimise ca sclave in Germania, din care au supravietuit 8.000;

• Celor 58.330 de ostasi romani, jertfiti pentru eliberarea Ardealului (32.000 doar la Oarba de Mures) parte a celor 169.800 cazuti in campania din Vest. Cazuti degeaba pentru ca in loc de cobeligeranta, gratie tradarii de la 23 august1944, am capatat statutul de tara invinsa, ocupata si sistematic jefuita.

Iar Ardealul eliberat de noi a fost ocupat de rusi si a trebuit recuperat conditionat, prin manevre diplomatice, de guvernul Petru Groza, rusii impunandu-ne in schimb crearea Regiunii Mures Autonoma Maghiara,  desfiintata dupa eliberarea din 1958, abia in 1959, de catre Ceausescu.

Si mai uitam suprema umilinta la care ne-au supus politicienii. Divizia 9 Infanterie era la portile Careilor din 24 octombrie. Dar a trebuit sa astepte cu arma la picior sa elibereze “ultima brazda” pe 25 octombrie, cand era ziua de nastere a tradatorului. Care l-a predat rusilor pe Maresal! Care a acceptat ocuparea Tarii, luarea in prizonierat a 6 divizii romane in zona Bacau-Neamt, si a mii de militari izolati, pana la 1 octombrie, data la care INTREAGA ARMATA ROMANA (1.073.000 oameni) A FOST DISPONIBILIZATA, din ordinul ocupantului rus. Acesta ne-a permis sa-l “ajutam” in Vest cu doar 12 divizii. Ramane celebra replica data de Stalin lui Malinovschi pentru Oarba de Mures: “Prostule! Eu sa te invat cum sa le distrugem potentialul biologic?”

An de an politicieni cu lacrimi de crocodil in ochi, incadrati de obedienti in uniforma, au avut nesimtirea sa depuna coroane de flori la mormintele jertfitilor nostri. Si o vor face si anul acesta, cand distrugerea Armatei Romaniei se apropie de final:

• Nu ne-au mai lasat nici macar 12 divizii;

•  “Reforma” a trimis acasa sute de mii de profesionisti din armata, politie, servicii;

• Deveniti mercenari, angajati pe baza de contract, profesionistilor li s-au redus salariile la jumatate, urmand ca si aceasta jumatate sa fie… injumatatita prin concedii fara plata;

• Iar noua, rezervistilor, prin Legile 329/2009, 119/2010, Legea sistemului unitar de pensii, ne-au luat toate drepturile, condamnandu-ne la umilinta, mizerie si moarte:

§         Dreptul la asistenta medicala gratuita;

§         Dreptul la pensie militara;

§         Dreptul la munca;

§         Dreptul la petitie;

§         Statutul de militar, nu numai pentru prezent si viitor ci si pentru…trecut, etc.

Dupa ce, la 28 iunie 1940, clasa politica a tradat ca de obicei, respingand dorinta regelui Carol II (1930-1940, in exil 1940-1953) de rezistenta cu armele si acceptand ultimatumul sovietic, armata noastra s-a retras de la fruntariile de Est si de Nord. Rusii au urmarit-o la distanta de vedere, au provocat-o si batjocorit-o,  si dincolo de granitele impuse prin dictatul Ribbentrop-Molotov. Asa au luat Herta si, inaintau spre Putna, fara ca vreun ordin sa vina de la ministrul de razboi.

In Bucovina, ultima unitate in ariergarda armatei romane era Batalionul 3 din Regimentul 16 Infanterie/ Divizia 7, la comanda caruia fusese numit maiorul Valeriu Carp. In momentul in care soldatii i-au transmis “Se vede Putna!”, adica mormantul lui Stefan cel Mare, acesta a decis sa nu mai astepte ordinul de lupta, care nu mai venea, a desfasurat batalionul si a dat un ordin unic in istoria militara: “DIN ORDINUL MEU SI PE A MEA RASPUNDERE DESCHIDETI FOCUL!”. Rusii au cazut secerati si s-au oprit. Scandalul international a fost evitat. Granita noastra de Nord a ramas fixata acolo, pe “Aliniamentul Carp”.

Intr-o tara care isi proclama drept eroi, tradatorii ordinari gen Pacepa si Raceanu, evident ca numele lui Valeriu Carp a fost sters din memoria colectiva si inlocuit in manuale de numele Andreei Esca. Pentru fapta lui, Valeriu Carp a fost declarat criminal de razboi dar a avut sansa sa moara in luptele de la Pascani in 1944. Trupul lui zace in trupul tarii, uitat si neonorat de noi, urmasii. Cu riscul de a-i repeta soarta suntem obligati insa astazi si NOI, de Istorie, sa-i repetam gestul si sa-i spunem ocupantului si slugilor lui: DESTUL!

NOI suntem, in acest moment, speranta natiunii, prin misiunea data noua de Constitutie  – Art. 118 (1), ca expresie a vointei poporului, aceea de aparatori ai democratiei constitutionale,si nu ne putem bate joc de aceasta speranta. Ultima speranta in conditiile in care ni s-a luat totul, nu mai avem ca natiune decat datorii si impozite, suntem indemnati sa murim sau sa plecam aiurea, iar fantoma lui Miklos Horty calare pe cal alb a inceput sa se plimbe, prin centrul Tarii, cu complicitatea Guvernului.

Honor et Patria! Vae victis!