Politica in Republica Moldova

Momentan sunt funcționar public în Moldova, așa că am decis să ader la un partid. Am aderat la MAE. Am zis să fie unul din opoziție și de orientare europeană, dar și un prieten m-a convins, el fiind un politician în formare, iar mie îmi convine deoarece șeful meu este din acest partid.
La noi politica se discută cred că și la WC, adică la budă. Este ceva interesant, și este o posibilitate de a avansa în funcție mai repede. Momentan este perioada celor din partidele liberale și democratice, comuniștii stau în umbră, ei nu pot avea funcții de conducere, iar cei care le au, au fost răriți. Nu sunt comunist, dar cred că sunt și la ei profesioniști.

Chișinăul este centrul Moldovei, acolo se împart pozițiile în ministere, departamente, direcții. În provincie, care logic, ia exemplu de la capitală, împarte și ea ce are, adică serviciile deconcentrate și descentralizate. Eu i-am vizitat cam pe toți, și toți șefii de servicii deconcentrate aparțin unui partid, în funcție de cum s-au împărțit. De exemplu, inspectoratul fiscal la PLDM, casa teritorială de asigurări sociale la PL, consiliul raional este la AMN. La statistică este un bătrân care este supărat pe faptul că nu ia nimeni de coadă președintele raionului dacă nu este suficientă roadă într-un sat, adică este comunist nostalgic. Când văd o astfel de situație îmi amintesc de povestirile celor în vârstă despre perioada sovietică, unde era mai simplu să ajungi la un post mai înalt dacă erai membru de partid. Acum e diferit doar prin faptul că sunt mai multe partide. Este un autor, Volkov numele lui, care printr-o frază caracterizează situația de la noi : “Nu există o societate comunistă, ci o dominație comunistă a unei societăți unde fiecare supraviețuiește cum poate”.
Cred că atunci când vom dori să ieșim din toată nebunia care este la noi, trebuie să ne debarasăm de politizarea autorităților administrative publice. Desigur, noi , tinerii, care avem salarii sub coșul minim de consum, o să mergem la partide, poate scoatem de acolo bani, ca să supraviețuim cumva, că plătesc în euro. Vom face campanie, fiind manipulați de alții și sperând la un moment dat că vom ajunge și noi mai sus, manipulând pe alții.
Cel mai tare mi s-a părut când tatăl meu a făcut propagandă pentru comuniști. Să nu mă înțelegeți greșit, după 7 aprilie 2009 chiar l-am amenințat că nu calc pragul casei dacă nu se lasă de ei, dar el oricum s-a lăsat din motive proprii. Desigur, nu muncea, era concediat deja a treia oară pentru că postul lui se lichidase. Așa că în loc să stea acasă, a mers să facă campanie, unde le-au promis o sumă, dar motivând că trebuie să repare Parlamentul și Preșidenția, le dă mai puțin, că au fost plătiți după alegerile din 5 aprilie 2009. Frumos, de parcă fondul PCRM era comun cu bugetul de stat, ori poate erau, numai eu nu știam.
Acum garajul meu este plin cu ziarul Comunistul, avem cu ce face focul iarna. Și încă ceva, pe tatăl meu nu au vrut să-l ia la Consiliul Raional, dar au angajat un pensionar pe acel post, încălcând și legea, doar nu au voie să angajeze pensionari pe funcții publice, nici să îi transfere din alte funcții, doar să îi mențină maxim 3 ani în funcție. Legea e lege, intrată în vigoare pe 1 ianuarie 2009. Asta ar însemna că la 1 ianuarie 2012 nu vor fi pensionari funcționari publici care la 1 ianuarie 2009 primeau și pensie, dar mă îndoiesc mult că se va întâmpla așa ceva. Una ce este scris pe foaie, alta ce este în realitate, mai ales în Moldova, unde aud în fiecare săptămână de la colegele de muncă că ar pleca cât mai departe de aici, că doar nu este de trăit.

În Consiliul Raional unde muncesc eu din 91 de persoane, aici intră și Asistența Socială, Direcția Generală de Învățământ, Tineret și Sport.  58 au peste 50 de ani, asta înseamnă că pe parcursul a 10 ani vor fi 58 de locuri de muncă vacante la mine în Consiliu (funcționarii publici ies la pensie la vârsta de 57 de ani bărbații și 52 de ani femeile), dacă nu se schimbă legea cu privire la funcționarii publici. Și asta presupun că este cam peste tot. Am fost la un training în Chișinău, și mă miram cum un coleg care muncește acolo există cu 1200 de lei salariu, el plătește cel puțin 6 lei pe microbus, iar ce-i mai rămâne, aproape nimic, dacă mai introducem în calcul și mâncarea. Și eu sunt în situația lui, dar eu nu cheltui din salariul meu mai aproape nimic, facturile le plătesc părinții, mănânc acasă, merg cu bicicleta la muncă. El mi-a zis că șeful lui are peste 65 de ani, așa că așteaptă ca acela să iasă la pensie.

P.S. : Când eram mic bunicul m-a convins că cel mai bun partid este cel comunist. Ei au adus și multe lucruri gratuite, de exemplu învățământul fără plată. După ce am crescut, am m-ai răsfoit câteva cărți, mi-am dat seama care este situația, dar mulți au rămas cu mentalitatea mea de copil de 10 ani influențat de bunicul lui, care toată viața lui a crezut într-un sistem, iar dacă nu credea în el, nu avea șanse de supraviețuire.

La urmă tot ajungem la  cuvintele lui Volkov, dar și la proverbul rusesc : “Не мы такие, жизнь такая”, dar mie îmi place aici mai mult decât în România, unde parcă ai fi într-o țară latino-americană, iar în Moldova suntem la natură, adică ca în Africa. Aici este locul unde întâlnești oameni care au terminat o facultate, dar o carte nu au citit din liceu.