Cui i-a întins mâina Bruxellul?

Reuniunea “prietenilor europeni ai Moldovei” la Chişinău şi-a avut efectul scontat de acei care şi-au dat străduinţa să сârpească rupturile Alianţei pentru Integrare Europeană, clătinată de supărarea celor trei faţă de acţiunile “egocentrice” ale premierului. Mulţi s-au aruncat să implore liderii Alianţei să nu uite de promisiunile faţă de ţară şi alegătorii săi şi nicidecum să nu renunţe la “amiciţia politică” de teama revenirii comuniştilor prinşi la putere şi “programaţi mental” să-şi întoarcă puterea.

Disperarea promotorilor Alianţei a fost în scurt timp umbrită de “super-evenimentul” politic şi anume “concertul prietenilor europeni la Chişinău”, care a întrunit peste 10 miniştri de externe şi alte oficialităţi importante din statele membre, în frunte cu Stefan FULE, Comisarul european pentru extindere şi politică de vecinătate. Momentan, politicienii certaţi din actuala guvernare au uitat de porecle şi calificative, înghemuindu-se în jurul obiectivului de integrare europeană.

Iniţial s-a crezut că şi comuniştii pot fi atraşi în “cercul virtuos” al avansurilor şi înfrăţirii aprofundate a R. Moldova cu partenerii europeni. Întâlnirea lui Fule cu liderul comunist,Vladimir Voronin, a dat un suflu nou “elementelor proeuropene” din cadrul partidului, mecanic reorientat de “aripa conservatoare” către vechile şi ancronicele obiective legate de integrarea Moldovei în spaţiul euroasiatic. Deschiderea manifestată de Fule nu a reuşit însă să spargă barierele comunicative ridicate de Voronin, care a folosit întrevederea pentru a “pîri” guvernarea de oprimarea opoziţiei şi ipocrizie mascată faţă de vectorul european. Nicio promisiune pro-europeană nu ieşit din gura lui Voronin, supărat foc pe europenii predispuşi spre indulgenţă faţă de componentele Alianţei pentru Integrare Europeană, care înainte de alegeri au demarat mai multe procese împotriva comuniştilor, inclusiv cel de ridicare a “imunităţii”. Ghidaţi după principiul “prietenii duşmanilor mei sunt duşmanii mei”, comuniştii au ignorat în mod evident adunarea “prietenilor europeni ai Moldovei la Chişinău”, distanţând presa subordonată de la aceste evinemente, înlocuidu-ile materialul de lucru cu mesaje propagandistice anti-AIE şi “non-integrare europeană”.

Dacă PCRM a rămas încremenită în poziţia de atac, dispoziţiile celor din Alianţă au fost re-animate. Dar nimeni nu poate spune cu certitudine, care este durata “consensualităţii” injectate de “solii europeni” în corpul de beton fisurat al AIE. Impredictibilă este productivitatea şi sustenabilitatea aportului substanţial adus de europeni pentru reanimarea platformei AIE. La fel de ambiguă este şi starea internă a partidelor Alianţei, sărite la “cuţite” pentru iniţiativa socială preluată unilateral de PLDM.

Cui i-a întins mâina Bruxellul? Principalul beneficiar al misiunii diplomatice a europenilor poate fi considerată Alianţa, doar cu condiţia că ultima va folosi raţional această investiţie enormă de încredere, materializând-o într-un mesaj unficator pentru toate componentele sale.