Cum să procedezi cu fratele care a păcătuit împotriva ta

Întrebare:

Se cuvine să nu am nici o legătură cu fratele care a păcătuit împotriva mea? Dar cum rămâne cu iertarea? Nu spune Biblia că trebuie să iertăm pe cei care păcătuiesc împotriva noastră? De altfel şi în rugăciunea Tatăl nostru scrie „și ne iartă nouă greșelile noastre precum şi noi iertăm greșiților noștri”. Mai mult! Domnul Isus, după ce-i învață pe ucenici rugăciunea „Tatăl nostru”, le atrage atenția ucenicilor, că condiția de a fi iertați este să ierte şi ei pe cei care greșesc împotriva lor. Cum se leagă aceste două porunci una cu alta?

Posibil că aceste întrebări îi frământă pe mulți. Totuși în Cuvântul lui Dumnezeu nu sunt contradicții, chiar dacă uneori ni se pare că ele sunt, cum ar fi în cazul dat: pe de o parte ni se cere să iertăm pe cei care păcătuiesc împotriva noastră, pe de altă parte, ni se cere să nu avem nici o legătură cu cei care păcătuiesc împotriva noastră. Să urmărim două texte din Sfintele Scripturi care vorbesc despre felul cum trebuie să procedăm cu persoana care păcătuiește împotriva noastră. Aceste texte le găsim la Evanghelia după Luca 17:3-4 şi Evanghelia după Matei 18:15-20. Să vedem ce putem învăța din fiecare din ele.

… Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău iartă-l! Şi chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi, şi de șapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „Îmi pare rău!” – să-l ierți. Evanghelia după Luca 17:3-4

Potrivit acestui text, când cineva păcătuiește împotriva noastră, dacă nu se apropie el singur să-și ceară iertare, trebuie să-l mustrăm şi în felul acesta să-l ajutăm să înțeleagă greșeala care a săvârșit-o şi să-i dăm șansa să se corecteze. Noi trebuie să iertăm atunci când, celui care a greșit, îi pare rău pentru ceea ce a făcut şi își cere iertare. Chiar şi Dumnezeu iartă doar pe cei care se pocăiesc de faptele lor rele şi doresc din toată inima să trăiască o viață nouă şi se depărtează de cei care stăruiesc în nelegiuirile lor, fiindcă păcatul pune un zid de despărțire între noi şi Dumnezeu. Dacă noi iertăm pe cei care păcătuiesc împotriva noastră, fără ai confrunta cu păcatul lor şi fără ca ei să-și ceară iertare, prin aceasta noi justificăm păcatul lor. Dietrich Bonhoeffer, un mare teolog, martirizat de către nazişti într-un lagăr de concentrare în 1945, numea o astfel de iertare „iertare ieftină… care duce la justificarea păcatului fără justificarea păcătosului pocăit.”
Cum să procedăm atunci când cel care a păcătuit împotriva noastră nu i-a părut rău de ceea ce a făcut şi nu își cere iertare? Răspunsul îl găsim la Evanghelia după Matei 18:15-20.

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameș. Adevărat vă spun, că orice veți lega pe pământ, va fi legat în cer. Vă mai spun iarăși, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.Evanghelia după Matei 18:15-20

Din acest text vedem că trebuie să rupem orice legătură cu cel ce păcătuiește împotriva noastră numai dacă nu se îndreaptă nici după ce a fost confruntat personal între patru ochi, nici după ce a fost confruntat în prezența la unu sau doi martori, nici când a fost confruntat de Biserică. Omului i se dau trei șanse să se pocăiască de faptele sale: în caz că nu ascultă, atunci trebuie să rupem orice legătură cu el: nu pentru ca să-i facem rău, ci ca să-i facem bine: să-l câștigăm pentru Dumnezeu. .

În a doua sa epistolă către Tesaloniceni Apostolul Pavel le scrie sfinților din această biserică:

… şi dacă nu ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnați-vi-l, şi să nu aveți nici un fel de legături cu el, ca să-i fie rușine. Să nu-l socotiți ca pe un vrăjmaș, ci să-l mustrați ca pe un frate. 2 Tesaloniceni 3:14-15

Domnul să ne ajute și să ne dea înțelepciune în relații cu oamenii și orice vorbă și orice faptă să aibă ca motivație “dragostea lui Dumnezeu care a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5:5).