nu mai este… de parca nici nu a fost

m-am linistit mi-e sufletul o mare
in care nu mai e nici-o miscare
nici pasari, nici corali ,nici pesti ,nici alge
nici valuri si nici stanci spre a le sparge

pe luciul apei drept mai zboara vise
si-s amfore de lut cu manuscrise
sub soarele ce oglindeste trist
in crucea zilei chipul unui Crist

demult de tot era o mare vie
cu multi delfini prin apa aurie
cu pescarusi cazand razant pe valuri
cu sate de pescari traind pe maluri

dar marea dintr-o data se inchise
fiintele au fost pe rad ucise
de apa asta fara de izvoare
uscandu-se incet-incet sub soare

m-am linistit, azi stiu, si marea moare
in lipsa de delfini si de izvoare
raman in urma norii unor vise
si amfore de lut cu manuscrise .