Sa nu uitam de unde am plecat.
Astazi am dat de un status la cineva. Suna cam asa: "Cel care uita de unde porneste,nu stie unde trebuie sa ajunga". Mi-a placut foarte mult, si mai este si la tema. Am tot scris despre prietenii apuse. Acesta cred ca era sa fie titlul ideal pentru acele postari.
Unii oameni pornesc de jos, de undeva de acolo, iar cind ajung un pic mai sus isi imagineaza ca sunt buricul pamintului. Nu zic ... cu totii tindem sa avansam, sa ajungem undeva, dar nu consider normal, ca atunci cind te ridici un pic, sa uiti de fostii prieteni care nu sunt cu nimic mai prejos decit tine. Uiti, si asa ramine. Pina cind in viata mea am intilnit o singura persoana de felul asta, dar e abia inceputul. O persoana simpla (cel putin asa era cindva), indragostita, de treaba. Imi pare rau ca de la o seama de vreme s-a schimbat. De cind cu "lumea noua" nu mai e la fel. S-a despartit de persoana cu care era deja de 5 ani (daca nu gresesc) in favoarea altuia din noua ei lume; vorbeste numai despre acel ceva in care se afla zilnic, nu ne mai vedem asa ca inainte (si asa rar ne intilneam, acum insa mai deloc).E trist sa crezi ca ai prieteni, atunci cind ei de fapt nu te considera la fel. Si din ce cauza? Ca ... Nu mai zic. Prea mult mi-am batut capul. Nu vreau sa detaliez, din simplul motiv - eu nu m-am schimbat. Am ramas la fel. Niciodata nu am facut diferenta intre clase sociale, nici cind vine vorba de prieteni. Nu m-am uitat ca cineva traia mai sarac si nu avea bani mai de nimic, ca alta nu avea nici rubinet in casa unde sa pot sa-mi spal miinile, ca la cineva erau parintii divortati sau mai stiu eu ce. Pentru mine mereu au fost toate pe aceeasi unda, am prietenit fara sa ma gindesc ca "nu sunt ele de mine". Acum insa, vad ca s-a schimbat situatia ... se vede ca daca eu nu am facut diferente s-a gasit altcineva sa le faca.
Imi pare rau, sincer. Intr-adevar - oamenii sunt oameni (atit), prieteni (adevarati mai ales) - nici intr-un caz.
Sursa
2010-09-28 14:22:00