Un dublu sentiment

După 2 ani petrecuţi în Kiev, am devenit un fan Dinamo.  Ar fi fost straniu să fi fost altfel, având în vedere că am fost la majoritatea meciurilor lor. Mii ruşine să recunosc, dar am văzut de pe stadion mai multe meciuri decât ale lui Dacia şi Zimbru împreună luaţi. Odată cu venirea lui Semin a venit şi o stabilitate în acţiunile acestei echipe. Nu mai era aceea ce pierdea 1:4 de la Steaua. Odată cu Semin au venit şi jucători care au întărit linia defensivă şi centrul terenului. Gazaev a început bine însă când a început să schimbe echipa pentru jocul său, aceasta sa risipit. Jucatorii aduşi de el, pentru sume destul de mari, încă nu au arătat mare lucru. Cu excepţia lui Shevcenko, poate cel mai ambiţios jucător pe moment. Însă cred că acest transfer, despre condiţiile căruia nu se cunoaşte nimic, este meritul şi dorinţa personală a lui Surkis. La general este o echipă puternică cu jucători valoroşi, dacă vor juca la maxim, nu dau şanse echipei din Tiraspol. Totuşi criza de moment, neâncrederea lui Gazaev şi jocul lui Sherif în defensivă, îmi dau unele note de optimizm. În general ar fi ideal o victorie a Sherifului, pentru a mai şterge nasul celor care cred că fotbalul în Moldova este pentru amatori. Iar Dinamo cred că va ieşi din grupe chiar şi după o înfrângere.