Bruxelles-ul şi-a dat arama pe faţă în chestiunea referendumului „picat”

Păstrând conduita convenţională de neimixtiune în treburile interne străine, instituţiile europene au acceptat în cele din urmă organizarea plebiscitului, obţinând în schimb angajamentul guvernanţilor moldoveni de a derula alegeri legislative la toamnă.

Insuccesul referendumului a fost interpretat diferit de instituţiile europene, de la poziţia pesimistă în cazul unor reprezentanţi ai Parlamentului European, la aprecieri mai echilibrate exprimate de delegaţii Comisiei Europene.

Plebiscitul ratat sensibilizează deputaţii europeni

Semne de solidaritate cu Alianţa pentru Integrare Europeană au fost exprimate de Preşedinta Delegaţiei UE-Republica Moldova, eurodeputata, Monica Macovei, care a subliniat importanţa pe care l-ar fi avut referendumul validat pentru depăşirea crizei politice. Necesitatea unei autoevaluări şi a unei conversaţii comprehensibile şi eficiente cu alegatorii, inclusiv pe tematica reformei constituţionale, sunt măsurile propuse de europarlamentar în contextul referendumului nereuşit. Neglijând parţial „regula de aur” a neimplicării în afacerile locale, Monica Macovei a chemat „elita politică a ţării sa găsească o soluţie”.[1] Totodată, oficialul european a dat de înţeles că pentru aprofundarea relaţiilor cu Uniunea Europeană, activ dezvoltate în ultimul an, forţele democratice trebuie să „păstreze unitatea”. Cunoscută pentru apartenenţa la „cercul politic al preşedintelui român, Traian Băsescu”, Monica Macovei a nuanţat un gen de desconsiderare faţă de Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, menţionând că ratarea referendumului nu trebuie în niciun caz interpretată ca „o victorie” a comuniştilor.

În ajunul vizitei sale la Chişinău din luna octombrie curent, eurodeputata a făcut un pas pentru consolarea Alianţei de guvernare, bulversată de rezultatele neaşteptate ale plebiscitului. Totodată, şefa Delegaţiei parlamentare specializate pe R. Moldova a punctat o critică ascunsă destinată comuniştilor, entuziasmaţi de inaptitudinea liberal-democraţilor de a racola şi a convinge votanţii. Afirmaţiile eurodeputatei au avut şi tente de supărare şi dezamăgire, condiţionate de pregătirea slabă pentru referendum de către forţele politice pro-europene, accentuându-şi critica mai mult aluzivă referitor la modul şi capacitatea de informare şi mobilizare a cetăţenilor din partea actorilor politici centrali.

Recepţionate probabil pe căile diplomatice şi cele politice, declaraţiile oficialei europene semnalează îngrijorarea ce persistă printre susţinătorii R. Moldova din cadrul forului legislativ european. Bilanţul pesimist al referendumului determină o parte din oficialii europeni să fie mai atenţi faţă de realităţile politice moldoveneşti, încurajându-i să formuleze diverse exigenţe faţă de guvernarea moldoveană.

Bruxelles-ul propune o concentrare pe alegerile anticipate, nu pe referendum

Pentru a nu fi suspectaţi de „colaboraţionism” cu guvernarea care a picat plebiscitul, contestat pe plan local de comunişti şi de partenerii lor politici, delegaţii executivului european acreditaţi la Chişinău au reiterat în cele din urmă neimplicarea în afacerea cu referendumul. Astfel, Şeful Delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău, Dirk Schuebel, a enunţat răspicat că decizia de desfăşurare a referendumului constituţional aparţine Alianţei pentru Integrare Europeană, amintind că recomandările Comisiei de la Veneţia subînţelegeau rezolvarea problemei politice de către şi în cadrul organului legislativ. Evidenţiind caracterul „non-intervenţionist”, diplomatul european a explicat că decizia liberal-democraţilor a fost doar respectată şi acceptată de UE.[2] Cu toate acestea, decizia AIE luată la 3 iunie 2010, se datorează şi Secretarului General al Consiliului Europei, Torbjorn Jagland, care a mediat direct criza politic. Tot acesta menţiona că ideea plebiscitului a fost susţinută la nivelul instituţiilor europene, din cauza impasului în găsirea unei soluţii politice viabile. Lăsând în umbră aceste circumstanţe, Şeful diplomaţiei europene în R. Moldova a adoptat în prezent o poziţie mai neutră, distanţându-se de la momentul aprobării anterioare a „soluţiei” elaborate de componentele AIE, care prevedea iniţierea referendumului. Această ajustare a poziţiei reiese din faptul că UE nu doreşte să fie asociată cu „iniţiativele politice” perdante, proiectate de clasa politică de la Chişinău. Acest lucru este necesar şi pentru asigurarea unei continuităţi şi siguranţe a activităţilor europene în R. Moldova, în cazul în care la fel de surprinzător ca şi rezultatele referendumului se vor reîntoarce comuniştii la cârma statului.

În altă ordine de idei, oficialul european a luat apărarea cetăţenilor simpli care nu s-au prezentat la urnele de vot, susţinând că absenţa acestora reprezintă la fel o expresie a democraţiei ca şi organizarea plebiscitului. În calitate de promotor al dialogului şi unanimităţii în politică, diplomatul european speră că depăşirea crizei politice poate fi posibila în viitorul legislativ cu atragerea PCRM, care pledează pentru soluţionarea crizei politice în limitele Parlamentului. Potrivit observaţiilor lui Dirk Schuebel, în orice împrejurări trebuie să persiste indicatori ce ar asigura autoritatea şi justificarea publică hotărârilor luate de liderii politici, de aceea, pragul electoral la referendumuri este prescris, dar totodată nu este obligatoriu.

În pofida comportamentului unor actori politici de la Chişinău, care mai ezită să decreteze ziua exactă a dizolvării Parlamentului, şeful diplomaţiei europene în R. Moldova insistă pe necesitatea alegerilor parlamentare şi pe importanţa detaşării de referendumul invalidat. Aşteptările europenilor sunt ca „pagina neagră” a plebiscitului eşuat să fie acoperită de o victorie a forţelor democratice pro-europene la alegerile anticipate. Nu întâmplător, oficialul european a făcut apel la prioritatea poziţionării corecte a ţării, invocând necesitatea depăşirii piedicilor existente pentru a construi cu adevărat o democraţie şi un stat de drept în R. Moldova, fragilizate în perioada comuniştilor.

În loc de concluzie…

Dacă legislativul european se deosebeşte printr-o atitudine mai subiectivă şi părtinitoare, atunci agenţii executivului european par să efectueze o recalculare strategică şi/sau o corectare a liniei politice în eventualitatea unor metamorfoze politice imprevizibile în R. Moldova. Atât referendumul, cât şi experienţa Ucrainei, au convins oficialii europeni să fie adepţii unei politici mai pragmatice şi prudente, prin urmare, mai sigure, inclusiv în privinţa proceselor de integrare europeană, în care este antrenat activ Chişinăul.
Referinţe:

1. „Îndemn forţele democratice din Moldova la unitate”, http://www.europalibera.org/content/article/2150814.html
2. Şeful Delegaţiei UE în Moldova susţine că recomandările Comisiei de la Veneţia din primăvara anului curent nu au prevăzut un referendum în Republica Moldova, http://basa.md/rss/ro/top/item/?369577