Ne unim cu România… pe neve

Adică pe nevăzute. Cele două maluri de Prut se apropie, dar moldovenii nu ştiu nici cu spatele. Cei în al căror suflete vibrează o coardă extrem de sensibilă la cuvintele “Unire, fraţi români!”, trebuie să fie în culmea fericirii. Într-un an de conducere democratică, România şi Republica Moldova au făcut nişte paşi uriaşi de apropiere. Mulţi dintre aceşti paşi rămân nevăzuţi. Vă invit să citiţi printre rânduri, să puneţi cap la cap evenimente şi o să vă convingeţi: proromânismul actualei conduceri este impunător. Ca jurnalist am informaţii sigure în acest sens. “Din culise”, cum se spune.

Să începem cu chestiunile evidente. Ajutoarele de câteva milioane de euro. Mai întâi vin 8 milioane pentru sinistraţii loviţi de apele Prutului. Apoi vor mai fi 17 milioane de euro, tot în acest an. Suma este, însă, oferită pentru “diferite proiecte”. Este vorba de un efort financiar enorm! Doar nu este un secret: banii sunt rupţi dintr-un buget al României sfârtecat de criză. România se împrumută de la FMI, dar nu renunţă să dea ajutoare Republicii Moldova. Pentru comparaţie, Rusia a recunoscut că în 2007 acordase Transnistriei 27 de milioane de dolari. Ceea ce este aproape cu 5 milioane de euro mai puţin decât ceea ce dă România Moldovei.

Alt detaliu important, oamenii. Eşaloanele de conducere de la Bucureşti, şi de la Chişinău au făcut schimb de cadre. Stalin spune: “cadrele decid totul”. În cazul Republicii Moldova şi a României ar putea influenţa multe. Nu o să dau nume, dar în Guvernul Moldovei sunt mulţişori români. Mai puţini, însă există moldoveni şi în Guvernul României, mai ales în Administraţia Prezidenţială. Un lucru nemaipomenit de bun ştiind cât de multe legături au fost rupte pe vremea comuniştilor. Aceşti oameni nu sunt simpli specialişti. Pe lângă faptul că au anumite sarcini de serviciu, ei reprezintă un aliaj puternic pentru o posibilă… “UNIRE”. Cuvinte mari? Nu ştiu. Istoria va lămuri prezentul asupra căruia nu prea avem încă o perspectivă coerentă.

Apoi ar mai fi ceva: vizitele. Numărul oficialilor români care trec Prutul creşte de la o lună la alta. Sunt oficiali români de direrite ranguri. Când vin grangurii mari, vezi Elena Udrea, ministrul Dezvoltării şi Turismului sau Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, presa duduie. Pe de altă parte, sunt şi funcţionari mai mici care trec graniţa moldo-română. Vizitele lor, de altfel foarte multe, nici nu sunt băgate în seamă. Mai exact, presa nu ştie de ele. O informaţie pe surse: există funcţionari din diferite ministere ale executivului de la Bucureşti, care cel puţin o dată pe lună vin la Chişinău.

Una peste alta, dacă ar fi să facem un top al proromânismului politicienilor din Moldova, acesta ar arăta cam aşa:

1. Mihai Ghimpu

2. Dorin Chirtoacă

3. Vlad Filat

4. Iurie Leancă

5. Alexandru Tănase

6. Gheorghe Brega

7. Corina Fusu

8. Ion Hadârcă

9. Veaceslav Ioniţă

Am alcătuit topul nu doar după declaraţii sau păreri, ci şi după ce pot să facă oamenii politici pentru proromânism. Desigur, ar fi mult mai mulţi, dar am zis să-i trec în top doar pe cei mai importanţi. Nu-l căutaţi pe Marian Lupu în listă. Este atât de indecis, încât nici el nu ştie dacă este proromân, prorus ori promoldovean.