cîndva , ea era o parte din mine :  ceea ce simţeam eu , simţea şi ea , reacţionam similar în diverse situaţii, aveam aceleaşi preferinţe în nenumărate domenii … în prezent :  atît de departe , departe în toate dimensiunile posibile… şi dacă stăm să derulăm înapoi tot ce  fost , atîtea amintiri frumoase , atîta împlinire sufletească , atîta suflet… eu nu mai cred în noi , noi nu mai existăm : tu ştii asta , eu ştiu la fel … ştii, nu mă mai doare nimic , cici o vorbă pe care mi-o spui , nu mai încercăm să ne minţim că o să meargă , nu mai luptăm pentru că nu avem pentru ce. Etapă nesemnificativă? nu. are şi ea rolul ei. şi tu îl aveai , cîndva.
ştii , tu eşti o parte frumoasă a trecutlui meu ,  însă prezentul nu mai are tangenţe cu el. Fii fericită …