Imunitatea “imunului” Voronin

Sediile comuniştilor sunt “îndoliate politic” după ce Parlamentul a primit de la Procutura Generală solicitarea de a ridica imunitatea intangibilului Voronin. Tabara anti-comunistă este entuziasmată şi aşteaptă rafuiala cu ex-preşedintele comunist, acuzat de neglijenţă în serviciu, soldată cu un deces şi numeroase pagube. Partea pârâtoare, în persoana lui Ghimpu, a cerut joi, 23 septembrie, de la parlamentari ridicarea imunităţii lui Voronin, pentru ca organele de resort să poată aplica faţă de el procedurile de urmărire penală: percheziţii, reţineri şi judecarea propriu-zisă.

Până la luarea deciziei finale de către aleşii poporului trebuie să se pronunţe Curtea Juridică pentru Numiri şi Imunităţi, alcatuită din 4 deputaţi comunişti, 5 deputaţi ai Alianţei de guvernare şi unul independent, care între timp a preluat conducerea Partidului Moldova Unită (Vladimir Ţurcan). Dacă liderul formaţiunii Moldova Unită va opta în favoara retragerii imunităţii lui Voronin,  atunci iniţiatorii vor avea câştig de cauză. Finalul poate fi însă unul acceptabil pentru liderul comunist, care riscă de la 2 la 6 ani sau achitarea unei amende de cel mult 16.000 lei, sumă dealtfel ridicolă pentru prospera familie Voronin. De asemenea, potrivit prevederilor Codului Penal, în urma sentinţei de judecată Voronin nu va putea ocupa funcţii oficiale timp de 5 ani.

În pofida căilor de manevră pe care le are Voronin, pentru Ghimpu şi Filat procesul de judecată asupra inamicului comunist are o conotaţie simbolică puternică, acoperindu-se insuccesele înregistrate până acum de coaliţia liberal-democrată în anchetarea evenimentelor din aprilie 2009 şi nominalizarea vinovaţilor. Democratul Lupu este nevoit să aleagă o poziţie mai echilibrată, fiind supus riscului de a fi asociat intenţionat cu evenimentele din aprilie 2009 de către comuniştii lui Voronin.

Insistând pe caracterul politic şi artificial al judecatei lui Voronin, PCRM va învinui coalitia liberal-democrată că pune la cale înlaturarea şi intimidarea oponenţilor politici, atrâgând atenţia organizaţiilor insternaţionale şi partenerilor externi, insistând pe ideea Alianţa manifestă indulgenţă totală faţă de liderul PDM, care în aprilie 2009 la fel se regăsea printre comunişti. Situaţia creată solicită delicateţe maximă din partea democraţilor, care deja au anunţat că vor vota în funcţie de profunzimea şi plauzibilitatea raportului elaborat de Comisia Juridică pentru Numiri şi Imunităţi.

Posibil nu doar comuniştii se întreabă de ce Procuratura Generală a ieşit cu un asemenea demers tocmai acum, înainte de alegerile anticipate. Întrebarea are sens, deoarece până acum instituţia dată a fost amorfă şi pasivă, reacţionand agale chiar şi după presiunile politice din exterior. Totuşi de ce Zubco a pregătit demersul în ultima săptămână până la semnarea decretului de dizolvarea a Parlamentului. Este o simplă coincidenţă sau un scenariu pregătit în prealabil şi ce se urmăreşte prin această acţiune?

Ipoteza I. Retragerea imunităţii lui Voronin este o consecinţă politică firească după fărădelegilor comise în aprilie 2009, pentru care acesta trebuie să răspundă în calitate de ex-factor de decizie superior în stat. Ca urmare, procuratura demonstrează că îşi face datoria, desigur tardiv şi îndoielnic, dar t0tuşi reuşeşte să-şi reanimeze imaginea discreditată abundent în ultimul timp de campania anti-mafie, derulată de Mocanu. Concomitent, anularea imunităţii lui Voronin ridică prestigiul PL şi PLDM drept forţe anti-comuniste şi apărători probaţi ai victimelor protestelor din aprilie 2009.

Ipoteza II. După referendumul picat, coaliţia liberal-democrată a apreciat la justa valoare potenţialul comuniştilor de a se reîntoarce la putere. Eliminarea lui Voronin din competiţie poate avea un impact asupra rezultatelor electorale, luând în consideraţie rolul pe care îl joacă figura liderului în campaniile electorale şi în propulsarea partidelor la putere. Ridicarea imunităţii poate avea şi efecte perverse, cum ar fi energizarea electoratului comuniştilor şi multiplicarea noilor simpatizanţi comunişti ca urmare a victimizării lui Voronin.

Cât timp Voronin are opţiuni de a devia de la răspunderea penală, folosind imunitatea sa parlamentară, şi în condiţiile unei legislaţii blânde, convingerea Alianţei că va obţine o victorie anti-comunistă definitivă şi ireproşabilă este nesustenabilă, inclusiv şi după eşuarea referendumului. Susţinerea variantei comuniste referitoare la aprilie 2009 de către aproximativ jumatate din populaţie (potrivit sondajelor IPP din 2009) oferă PCRM-ului posibilitatea să compenseze atacurile asupra imaginii sale şi a liderului său, demonstrând alegătorilor că partidele care vor să-l vadă pe Voronin după gratii au fost implicate în desfăşurarea protestelor anti-guvernamentale de anul trecut.

Denis CEnuşă