De câteva zile am fost nevoită să primesc postul de TV Nit. Dacă nu impusă să privesc, atunci incapabilă să-mi ascund urechile de la câteva emisiuni ale acestuia. Rămas impresionată.
1. Atâta apropiere de om lipseşte, probabil, oricărui alt post de televiziune. Prezentatorul (ai impresia) se uită direct LA TINE în ochi, de fapt nu: în urechi! Şi-ţi vorbeşte, şi-ţi povesteşte adevărul său, ca unui prieten. Vorbeşte ca şi cum ar fi doctorul care explică pacientului. Cabinet de psihoterapie.
2. Atâta ofilire a urechilor (iertaţi-mi direcţia!), tot nu am mai văzut. Cum poţi toată ziua să vorbeşti despre minusurile altora, despre nişte detalii care să te intereseze nu ar trebui absolut deloc. Nu am auzit economie, nu am auzit analize obiective, doar redarea unor informaţii stupide şi explicarea acestora într-o manieră absolut condamnabilă. Sunt pentru existenţa unui post de televiziune de opoziţie, dar nu unul care taie frazele necesare dintr-un context ca să spună într-un final: “ahaaaaaa, iaca vedeţi AMU??? Vedeţi cum Filat s-o uitat?…atrageţi atenţia la această gesticulaaaaţie…. etc, etc.”
Bred. Dar mi-am spus opinia şi mi-am pus virgula în acest context, de care pe mulţi (majoritatea sau toţi) nu îi doare.
