Să ne cunoaştem istoria. Statul lui Burebista.

1. Condiţiile apariţiei statelor la daci.

2. Premisele unificării geto-dacilor.

3. Personalitatea istorică a lui Burebista.

4. Limitele cronologice ale guvernării lui Burebista.

5. Hotarele geografice ale Daciei în timpul lui Burebista.

6. Politica internă a regelui Burebista.

7. Personalitatea istorică a lui Deceneu.

8. Politica externă a lui Burebista.

9. Soarta statului dac după moartea lui Burebista.

10. Concluzii şi încheiere.

1. În secolul I î.e.n., civilizaţia geto-dacică atinge punctul culminant al dezvoltării sale social-economice prin constituirea statelor. Existenţa unor importante cetăţi fortificate la Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Vîrful lui Hulpe, demonstrează existenţa unor state dezvoltate. Dat fiind că marele minus al tracilor era neunirea, putem constata că unificarea politică din secolul I î.e.n. reprezintă o mare realizare. Condiţii pentru crearea unui stat geto-dac unic apar încă din secolul V î.e.n., atunci cînd apar primele formaţiuni statale între Nistru şi Tisa. Procesul de unificare statală are loc totuşi în secolul I î.e.n., fiind favorizat atît de factori interni şi externi, cît şi de afirmarea personalităţii lui Burebista.

2. Au fost mai multe premise care au condiţionat formarea statului dac. Acestea sunt de două tipuri: interne şi externe.

Factori interni: a) factorul etno-lingvistic – exprimat prin unitatea tracică a geto-dacilor.

b) factorul spiritual – toţi dacii credeau în Zalmoxe, iar acest lucru a contribuit cu mult la consolidarea unităţii geto-dace.

c) factorul geo-politic – teritoriul pe care s-a constituit ulterior statul lui Burebista se încadra într-un cadru natural: rîul  Bug, Munţii Balcani, rîul Morava şi cursul superior al rîului Nistru.

d) factorul economic – exprimat prin dezvoltarea social-economică a societăţii geto-dace.

Factori externi: a) Pericolul celţilor, aşezaţi lîngî rîul Tisa.

b) Pericolul roman, care în secolul II îşi fac simţită prezenţa în Peninsula Balcanică.

Astfel, datorită acestor factori, la care s-a mai adăugat şi personalitatea istorică a ui Burebista,  a fost posibilă formarea primului stat dac.

3. Numele marelui Burebista se identifică azi cu simbolul unităţii, curajului dar şi al înţelepciunii. Strabo scria despre el: “…ajuns în fruntea neamului său, getul Burebista a reuşit ca prin înţelepciune, abţinere de la vin şi reforme să facă un stat mare şi puternic, supunînd dacilor, cea mai mare parte a teritoriilor vecine. Ba mai mult chiar, a ajuns chiar să fie de temut şi pentru romani.” (Strabo, “Geografia. VII”).

Din păcate, chipul real al regelui Burebista nu a fost păstrat în istorie, şi nici numele său adevărat. Strabo îl numeşte Barebista, Iordanes – Buruista, iar într-un tratat al vremii – Burabistas. Despre el, Dectretul Dionissopolitan ne spune că provenea dintr-o familie regală, că avea cam vreo 38 de ani la vîrsta încoronării şi că stăpînea Cetatea Costeşti.

4. Nu ştim exact cînd Burebista ajunge rege, însă avem mai multe ipoteze. Decretul Dionissopolitan îl ateste pe dînsul rege în anul 80 î.e.n. Iordanes consideră că Burebista ajunge rege în anul 82 î.e.n. Burebista moare în anul 44 î.e.n., în urma unui complot. prin urmare, primul regat dac şi-a avut limitele cronologice între anii 82/80 – 44 î.e.n.

5. Statul lui Burebista era foarte întins, fiind considerat una dintre cele mai mari formaţiuni statale din Nordul Balcanilor. El se întindea pînă la următoare limite geografice:

* la nord – mlaştinile Pripetului (Polonia de azi).

* la sud – Munţii Balcani şi cetatea Appolonia (azi or. Stozopol, Bulgaria).

* la vest – Dunărea de Mijloc şi Moravia (Bratislava de azi).

* la est – gurile rîului Bug şi cetatea Olbia (Ucraina de azi).

6. Pe plan intern, regele Burebista a promovat un şir de reforme, din care distingem următoarele:

Pe plan administrativ – şi l-a luat ca aliat la conducere pe “preotul” Deceneu, cu care coordona la conducere.

Pe plan juridic – a elaborat sistemul de legi Beligines – primul sistem de legi de pe pămînturile noastre.

Pe plan economic – a înurajat comerţul şi meşteşugăritul, şi chiar a bătut o monedă proprie.

Pe plan militar – a organizat o armată foarte puternică şi bine organizată, care potrivit istoricilor de atunci, număra 200 de mii de ostaşi (adică 20% din populaţie)

Pe plan spiritual – a întărit cultul lui Burebista, şi i-a dat o mare putere “preotului” Burebista.

7. Deceneu – vice-rege şi pontif suprem în statul lui Burebista. A jucat un rol important pentru viaţa politică a regatului dac. Despre el, Strabo ne spune că a călătorit mult prin Egipt, după care l-a ajutat pe Burebista să devină rege. Tot geograful grec ne spune că el a fost principalul elaborator al legilor Beligines. A avut o mare influenţă în statul dac al lui Burebista, iar  unii istorici susţin că el a stat în spatele complotului în urma căruia a murit Burebista.

8. Regele Burebista s-a evidenţiat în istoria dacilor ca un mare strateg militar, ce a reuşit să conducă expediţii îndrăzneţe.

O primă acţiune este legată de anul 73 î.e.n., şi ne este descrisă de Strabo: “Burebista, în alianţă cu scordiscii, organizează o expediţie de jaf în Balcani, unde se desfăşurau războaiele lui Mithriade al VII-lea împotriva romanilor. În acea vreme, la Roma generalul Creassus se confrunta cu răscoala lui Spartacus (74-71 î.e.n.). Puterea militară a Romei nu putea fi contestată, mai ales că la acel moment controlau deja zona Balcanică, iată de ce acţiunea lui Burebista este mai mult decît îndrăzneaţă.

Acţiunile din anii 62-61 î.e.n., au fost orientate către Bastarni, cei care constituiau un pericol pentur geto-daci. Dat fiind că ulterior anului 61 î.e.n. bastarnii îl urmează pe Burebista în războaie, putem concluziona că aceştia au fost supuşi militar de regele dac.

De mare răsunet a fost bătălia din anul 60 î.e.n cu celţii, despre care Strabo ne scrie: “aceştia au fost şterşi de pe faţa pămîntului.” Totuşi, această informaţie este exagerată, deoarece în anul 52 î.e.n., celţii se luptă cu Caesar. După această victorie contra celţilor lui Cristasiros, Burebista îşi întinde stăpînirile pînă la Dunărea Mijlocie şi Morava.

Ulterior, au fost cucerite pe rînd toate oraşele-colonii de pe litoralul pontic între anii 55-48 î.e.n. Acestea au fost supuse militar unul după altul, iar populaţiile acestor oraşe au avut de suferit mari prigoane.

În anul 48 î.e.n., Burebista decide să lupte alături de Pompeius. Din păcate, Caesar îl învinge pe Pompeius, lucru care a opus faţă în faţă două mari puteri militare ale vremii. Însă, dat fiind că atît Caesar, cît şi Burebista au fost ucişi în aul 44 î.e.n., războul neînceput nu a mai avut loc.

9. În anul 44 î.e.n., la aproape 70 de ani, a fost ucis Burebista. După moartea sa, statul dac s-a destrămat în 4, apoi în 5 regate mai mici. Totuşi, centrul politic din Munţii Orăştiei a fost păstrat, acolo unde  acondus Dceneu.

10. Statul format şi condus de Burebista reprezintă primul regat unic al geto-dacilor, şi poate cel mai puternic pe care l-a cunoscut acest popor. Putem spune că reprezintă exteriorizarea civilizaţiei tracice şi a credinţei zamolxiene.