Pe partea ei nevăzută, Luna e un fund alb de fată abia ieșită din adolescență. Se-ntoarce noaptea cu fața ei ascunsă spre noi, la ore sigure, când știe cu certitudine că nu se uită nimeni către cer. Un fund încins, la ore sigure, pe care-l picuri chinezește cu lapte degresat. Direct în gaură. Lapte rece, pasteurizat și degresat, abia ieșit din adolescență. Gaura tresare spasmodic, dar nu se vindecă, nu se poate apăra închizându-se. Pe-un fund alb, nevăzut, de Lună ascunsă privirii. Că nu se uită nimeni către cer. Cu certitudine.
Un alt eu, care este eu - cel care ar trebui să fiu însă nu sunt, tocmai pentru că, deîndată ce aș fi, deîndată ce aș deveni eul acela, ar fi iarăși nevoie de înființarea unui alt eu.
Blocul fumează cu toate ferestrele sale, mai puțin cu aceea care rostește poezii cu mâțe și cocoși, în maghiară. Noi fumăm cu blocul.
Și ne lingeam ca acadelele. Întotdeauna ne lingem ca acadelele. Suntem rozii, cu vinișoare albe și ne lipim de limbă. Ne e teamă de sex. Ne e teamă că ne va plăcea. Acadelele se ling? Da. Dar nu reciproc. Se ling reflexiv.
Fluturele de noapte se îndrăgostise de un Renault (nuștiudecare) argintiu; se pupa cu el în fiecare seară în văzul și-n auzul lumii.
- Later edit, asezonat: dedicat Ancussei (carevasăzică, uite ce se „întâmpla” în 90 - watch the bassline!)
- Clawfinger - Pin me down
