O, Om !

O, om ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui in scris sau grai,
De pilda ce la altii dai,
Caci ea mereu, spre iad, sau rai,
Pe multi o sa-i indrume.
Ce grija trebuie sa pui
In viata ta,in toata,
Caci gandul care-l scrii sau spui,
S-a dus,in veci nu-l mai aduni
Si vei culege roada lui,
Ori viu,ori mort, odata.
Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergand din gura-n gura,
Va n-veseli sau va-ntina,
Rodind samanta pusa-n ea
De dragoste sau ura.
Scrii un cuvint:cuvintul scris,
Este un leac sau o otrava.
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Ramane-n urma drum deschis
Spre ocara sau slava.
Ai spus un cantec,
Versul tau, ramane dupa tine
Indemn spre bine, sau spre rau
Spre curatie sau desfrau,
Lasand in inimi rodul sau,
De har sau de rusine.
Arati o cale, Calea ta
In urma ta nu piere,
E calea buna,sau e rea
Va prabusi sau va-nalta,
Vor merge suflete pe ea,
La pace sau durere.
Traiesti o viata, viata ta
E una , numai una
Oricum ar fi, tu nu uita,
Cum ti-o traiesti vei castiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeuana.
O, om ce mari raspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus prin scris sau grai,
Sau lasi, prin pilda care-o dai,
Pe, multi, pe multi spre iad sau rai,
Mereu o sa-i indrume.
Deci nu uita:Fii credincios!
Cu grija si cu teama
Sa lasi in inimi luminos
Un semn, un gand, un drum frumos,
Caci pentru toate, ne-ndoios,
Odata , vei da seama.
………………………………………………………..
Este o poezie , cu un caracter putin religios. Mi-a placut cand am citit-o, arata niste invataminte pentru Omul care are asa raspunderi mari. Venind odata pe lume, el trebuie sa-si asume unele responsabilitati sau obligatiuni proprii fata de cel de linga dinsul, fata de cei din jur, fata de insasi viata lui.
Incepand de la vorba simpla, de la privirea rea sau buna, de la fapta care o face el, Omul, va raspunde de actiunile si sarcinile sale.