Azi am fost la strâns ciuperci cu mama mea. Am mers iniţial mai mult la plimbarea, decât cu gândul să umplem căldările. Chiar tot din glumă am luat două căldări, pentru că eu am zis că vreau să mă simt importantă şi să am căldarea mea personală 
În mai puţin de trei ore ne-am întors acasă cu două căldări pline cu ciuperci şi o sacosă încă, care, din greşeală şi fericire, nuştiu ce căuta pe la mama prin buzunare
De dată cum am ajuns acasă am decis să mă conving că ciupercile culese sunt comestibile (deşi mama mea pare să fie profesional în domeniu cu experienţă buuună ). Ciupercuţele din poze sunt cele cu care am umplut căldăruşele. Pozele sunt de pe net luate, însă, speciile ciupercilor – aceleaşi ca şi ale celor reale, culese azi. Tot normal. Şi comestibil! În plus, am mai văzut (dar nu şi reţinut) care-s denumirile în latină ale acestora, în rusă le cunoşteam de mai multă vreme.
Acum gătim bucate din ciuperci şi încă mai avem de unde conserva o bancă, două pentru iarnă Chiar dacă nu voi fi eu cea care la toamnă – iarnă – primăvară le voi consuma, astăzi am primit plăcere de la aşa plimbare la aerul curat din pădure… acasă, la Donduşeni.
