Îmi amintesc, acum 9 ani, cât de „liberă” era presa la momentul apariţiei primului număr al ziarului „Timpul”. Eram în plină misiune, în cadrul războiului neafişat cu presa democratică, şi declar cu certitudine: a fost un război „civilizat”, fără declaraţii oficiale, fără focuri de arme şi acte teroriste. A fost un alt război – unul murdar, graţie faptului că guvernarea comunistă, venită la putere, deţinea toate pârghiile de influenţă în structurile de forţă şi alte organe de decizie, la nivel de stat. A fost un măcel al glasului naţiunii, al presei libere, care abia se forma pe piaţa mediatică din Republica Moldova. În rezultatul acestei lupte pentru deţinerea controlului asupra presei, au cedat mai multe publicaţii, inclusiv „Moldova Suverană” şi „Независимая Молдова», care şi-au căpătat „independenţa” faţă de organul de constituire ale publicaţiilor – Cancelaria de Stat, însă au cedat editorial, pornind la slujba tovarăşului Voronin.

Ultima redută a presei libere din acea perioadă de timp, ziarul „Flux”, a fost zdrobită prin scenariu identic, doar că „preţul” l-a costat pe liderul PCRM mai mult, fiind nevoit să-i ofere proprietarului ziarului Iurie Roşca fotoliul de prim-vicepreşedinte al parlamentului. Fotoliul i-a fost moale liderului PPCD, însă de atunci popularitatea ziarului a scăzut la zero, iar de fostul erou naţional astăzi nimeni nu doreşte să-şi amintească. Or, de aici încolo, presa ar putea fi totalmente controlată de comunişti, dacă… nu apărea o nouă rază solară în inimile basarabenilor, oamenilor de bună credinţă, derutaţi prea mult de evenimentele ce s-au produs într-un timp atât de scurt . „E Timpul să vorbim liber”, şi-au spus, probabil, editorialiştii de la ziarul „Timpul”. „Da, e timpul!” – au răspuns, în sine, cititorii şi au dat crezare acestui „vox populus”, care nu i-a dezamăgit pe parcursul a 9 ani.

Nu doresc să fac o analiză a pieţei mediatice din Republica Moldova din prezent, căci ţine de un capitol aparte şi nu se va încadra într-un singur articol. Astăzi doresc să menţionez doar meritele echipei de la „Timpul” şi, în mod special, al editorialistului Constantin Tănase. Nu pentru critică în adresa vre-unui partid separat şi nu pentru lauda unei alte formaţiuni politice, căci ar fi incorect să facem asemenea afirmaţii. „Timpul” este un model de reflectare a realităţii, care are şi o idee fixă – de a duce în mâinile cititorilor adevărul, aşa cum este. Stimez această publicaţie anume pentru imparţialitate, perseverenţă şi curaj la abordarea problemelor sensibile din societate şi doresc întregii echipe de la „Timpul” mulţi ani înainte şi noi realizări.


Filed under: diverse