se întâmplă frecvent ca după ultimul cuvânt așternut pe foaia electronică să urmeze neantul să nu mai rămână loc pentru nimic nici măcar pentru un simplu bună ziua nici pentru zoaiele deversările catartice pofte tânjiri și... doar neantul fără ca alt cuvânt să se poată înșuruba să mă poată conține purta mântui și nu e prima oară când fac din asta un spectacol ieftin când anunț patetic pe blog că iau o pauză nedeterminată de scris dar oare nu ne-am mutat noi viețile aici oare există viață după jurnal se pare că nu se pare că pulsul nostru este clicul legitimarea noastra este userul si parola pe care le introducem compulsiv de x ori pe zi să vedem dacă a sosit poștalionul, poate e nevoie să schimbăm caii să vedem dacă prietenii..., dacă vizitatorii să vedem dacă mai existăm in fond după ultimul cuvânt urmează postul iar normal sau nu firesc sau straniu o lume întreagă încetează să mai respire fluturilor li se scutură aripile bunelor intenții li se ofilesc sandalele și totul se totul își puțin mai rămâne intact așa se întâmplă după ultimul punct după ce sufletul deversează ultima răutate gratuită nici măcar stilizată vag dispărem puțin și nu e chiar roz