Am fost duminică în ospeţie la cineva, la o masă de sărbătoare. Aparent lume inteligentă, învăţată, cultă, instruită, cultivată etc.(am eu o predilecție aparte pentru sinonime, cînd sunt înfuriată sau decepţionată). Spre norocul unora şi nenorocul altora, eram, în mare parte, oameni străini, cunoştinţa comună fiind doar gazda. După vreo 10 minute de introu-uri oficiale, a demarat adevărata petrecere, pur moldovenească.
Aşadar, deci…Unii se lăudau cu reparaţia proaspăt făcută. Bineînţeles, în stil european, că de alta nu ne duce capul, dar nici la modă nu mai e…Cu nişte ochi ca cepele, nişte doamne încercau să mă convingă că, trei luni de chin, merită confortul pe care-l au ele acum. Cred că tare multe conforturi văzuseră ele în viaţă pînă atunci, dacă faptul că şi-au schimbat teracota în baie le făcuseră atît de fericite. Alţii, mai umblaţi prin lume, povesteau, în detalii, farmecul vacanţei la Turcia, subliniind de vreo cîteva ori cît i-a costat această plăcere. Cum altfel aveau să înţeleagă ceilalţi meseni că au în faţa lor un bogătaş?
Altcineva spunea bancuri întruna sau aşa îşi închipuia el că porcăriile pe care le scotocea din ar fi fost… bancuri. Iar dacă aveai „nesimţirea” să nu râzi, atunci îţi era garantată o porţie de neghiobii numai ca să zîmbeşti…Cu alte cuvinte, era petrecerea de vis la care mi-am dorit să ajung după o săptămînă de muncă.
În cele din urmă, cînd deja eram documentată suficient despre evroremont şi cheltuielile din Turcia, m-am ridicat şi am zis că plec pentru a reuşi să merg la referendum. De-aţi fi văzut cîtă dezamăgire a răsărit in ochii mesenilor îmbujoraţi? Să lasi tu aşa baltă oamenii, să laşi tu aşa petrecere pompoasă ca să mergi la votare? Eeeeee, cîte votări înca-s mai shiibă….mă convingeau ei.
I-am privit pe toţi o secundă…Tristă, dar trebuia să le dau dreptate de data asta, pentru că, într-adevăr, multe votări au să mai shiibă în Moldova noastră dragă…
