Mă tot întreabă lumea. Deh, lumea să întrebe, cu ce să se ocupe săraca. Pentru mine este, însă o provocare întrebarea. Chiar, cum este să fiu bărbat însurat? Oare ce s-a schimbat? Mă întreb eu, iar o parte din mine se desprinde de corp, face un pas într-o parte şi mă analizează. “Bre, parcă nimic. Totul e la fel”, îmi spune analizatorul de mine. “Tu cercetează în profunzime, nu fi superficial”, presez eu.
Hm. Au trecut 3 săptămâni şi vrei să simţi schimbări? Păi, ar cam fi. În primul rând, ai o dungă micuţă pe deget chiar dacă îţi scoţi verigheta. În al doilea rând, lumea te priveşte un pic altfel. Tinerel cum eşti mulţi sunt surprinşi când află că “ai făcut pasul cel mare”. Şi apoi, mai sunt fetele care te analizează altfel. Întrebi cum altfel? Curios. Te privesc curios. Un inel pe deget schimbă atât de multe într-o ecuaţie…
Cât despre relaţia, aici lucrurile sunt ciudate. Dacă ar fi normale, nu ar fi dragoste, căci dragostea este complicată prin definiţie. Spun doar ce văd. Şi anume că este extrem de plăcut să fii însurat. Asupra tuturor lucrurilor se lasă o liniştă caldă. Certurile vechi, inerente unei relaţii, dispar ca prin minune. Altele noi întârzie să apară. Maşină, reparaţie în casă, o nouă vacanţă, poate un bebe, ai la ce să te gândeşti. În aceste condiţii, de ceartă nici că ai timp. Şi apoi, ai soţie la casă. Iar asta, pe lângă responsabilităţi, înseamnă în acelaşi timp: mâncare caldă, haine călcate, curate. Na, că şi kilogramele te înconjoară, încep să se dea mai aproape, să te înghesuie. Cam asta.