Vasile era tare nefericit. Părinţii îl tratau ca pe un câine după ce au aflat că n-are nimic în comun cu fetele, că în realitate călcâiele i se aprind după baieti. De parcă s-ar fi programat el insuşi aşa, de parcă i-ar fi impus el să se f… şi să-l aducă pe lume. Poate că el ar fi trebuit în primul rând să le ceară socoteală, nu să le audă reproşurile nesfârşite că este aşa cum este.
Mai nou, l-au somat să părăsească casa că n-au nevoie de un desfrânat şi un impur în familie. Să se descurce cum poate. “Nemernicii!”, fierbea de mânie Vasile în sinea lui. “N-au investit decât spermă, şi acum se dispensează de mine ca de un balon spart, ca de un prezervativ folosit”.
Era iarnă şi mare ger afară. Vasile îşi strânse câteva haine în valiză. Era ultima zi a termenului când urma să părăsească casa părintească. Luă valiza şi se indreptă spre uşă, dar nu inainte totuşi de a trage cahla. Părinţii lui dormeau impăcaţi cu ei înşişi, şi nu mai aveau nicio şansă să se mai trezească vreodată.