Cu ochii pe ceas… Pantheonul din Paris. Fotografie realizată de Alamy.
„Gherilele culturale” au fost scoase de sub acuzaţia de a fi creat un atelier secret în Pantheon
Este unul dintre cele mai glorificate monumente din Paris, o capodoperă neoclasică care se înalţă fastuos deasupra oraşului de mai mult de două secole. Dar este puţin probabil ca Pantheonul sau oricare altă clădire din capitala Franţei să fi fost vreodată gazda unui lanţ de evenimente mai bizare decât cele revelate în instanța de judecată săptămâna trecută.
Patru membri ai unei „gherilei culturale” conspirative cunoscute ca Untergunther, al cărei scop este restaurarea tezaurului cultural al Franţei, au fost scoşi de sub acuzaţia de a fi pătruns într-un monument din secolul XVIII. Subiectul ar fi demn de o lucrare a lui Dan Brown sau Umberto Eco.
Timp de un an, începând cu septembrie 2005, chiar sub nasul pazei Pantheonului, care nu avea nici cea mai mică bănuială, un grup de curajoşi „restauratori în ilegalitate” şi-au făcut un atelier secret şi o odăiţă într-un spaţiu gol de sub cupola faimoasei clădiri. Sub supravegherea unuia dintre membrii grupului, Jean-Baptiste Viot, un ceasornicar profesionist, ei au demontat şi au reparat ceasul vechi din clădire, care fusese lăsat să ruginească încă din anii 1960. Grupul s-a descoperit abia după ce lucrările de renovare a ceasornicului au fost finisate.
„Când am terminat cu reparaţia, am avut o dezbatere aprigă dacă să le spunem angajaţilor de la Pantheon sau nu”, spune Lazar Klausmann, purtătorul de cuvânt al Untergunther. „Am decis într-un sfârşit să le spunem. Astfel ei pot întoarce ceasul, pentru ca el să funcţioneze în continuare”.
„Administratorul Pantheonului a crezut iniţial că e păcăleală, dar când i-am arătat ceasul, iar apoi l-am invitat să vadă şi atelierul nostru, a avut nevoie să respire adânc şi să se aşeze”.
Centrul Monumentelor Naţionale, jenat de uşurinţa cu care grupul a pătruns în clădirea Pantheonului, a destituit fostul administrator al Pantheonului și a acționat în judecată grupul Untergunther.
Accesul în clădire a fost cea mai uşoară parte, după părerea lui Klausmann. Banda s-a lăsat încuiată în Pantheon pentru o noapte şi a identificat o intrare laterală aproape de scările care duceau spre viitorul lor ascunziş. „Să deschizi un lacăt e floare la ureche pentru un ceasornicar”, afirmă Klausmann. De atunci, grupul s-a furişat în interior, pe timp de zi sau noapte, sub nasul angajaţilor de la Pantheon, fără ca ultimii să bănuiască ceva.
„Lucrez aici de ani buni,” spune unul dintre vânzătorii de bilete, care a vrut să-şi păstreze anonimatul. „Cunosc fiecare colţişor al clădirii. Şi n-am observat niciodată nimic”.
Cel mai greu a fost căratul scândurilor pe care le-au folosit pentru a face scaunele şi mesele cu care au mobilat noul şi confortabilul atelier al Untergunther.
Grupul a mai reuşit să-şi conecteze ascunzişul la curent electric şi să instaleze un computer conectat la internet.
Klausmann şi gaşca lui sunt buni cunoscători ai locurilor tainice ale Parisului. Începând cu anii 1990, ei au renovat cripte, au organizat lecturi şi spectacole nocturne în monumente ale oraşului, şi au organizat concerte rock în cariere. Grupul a rămas neidentificat de autorităţi până în 2004, când poliţia a descoperit un cinematograf secret, prevăzut cu bar şi restaurant, sub râul Sena. De atunci au tot încercat să-l prindă.
UX, organizaţia umbrelă din care face parte Untergunther, este una bine structurată. Ea are aproximativ 150 de membri şi este divizată în grupuri specializate pe diferite activităţi, care variază de la pătrunderea în clădiri până la organizarea evenimentelor culturale. Untergunther este celula de restauratori a acestei reţele.
Membrii grupului cunosc îndeaproape Parisul. Mulţi dintre ei au fost studenţi în Cartierul Latin în anii ’80 şi ’90, pe timpurile când erau la modă petrecerile secrete în reţeaua de tuneluri a Parisului. Acum, ei s-au maturizat şi au devenit asistente medicale sau avocaţi, dar au păstrat gustul pentru viaţa underground a capitalei, doar că acum au în minte nu doar festivităţi.
„Ne-ar plăcea să înlocuim statul în sferele unde acesta este incompetent”, susţine Klausmann. „Dar mijloacele noastre sunt limitate şi putem face doar o fracţiune din ceea ce trebuie făcut. Sunt multe de realizat în Paris, cât n-am reuşi într-o viaţă de om”.
Untergunther sunt ocupaţi cu o altă misiune de restaurare în Paris. Locaţia este, desigur, strict secretă. Totuşi ceasornicul de la Pantheon rămâne una dintre cele mai măreţe realizări.
„Din Cartierul Latin provine conceptul de drepturile omului, este centrul tuturor lucrurilor. Iar ceasornicul de la Pantheon este în centrul Cartierului Latin. E, într-un fel, ceasul din centrul lumii”.
Autor – Emilie Boyer King, Traducere de Ana-Maria Spînu
originalul articolului: The Guardian,
Acest articol a fost preluat de pe site-ul dedicat acţiunilor publice admirabile PROTESTS