Un Bibliotecar 2.0 (3.0, 4.0.5.0 ….) este văzut de mine, posedând/implementând următoarele capacităţi:
gândire divergentă (numai o persoană cu o astfel de gândire poate elabora, promova, convinge, acţiona, învinge …; cred că această capacitate este fundamentală pentru activitatea oricărui bibliotecar)
dezvoltare profesională (este important ca bibliotecarul să caute cunoştinţe în mod constant, cu un anumit scop, transformându-le în cunoaştere şi promovându-le, contribuind substanţial la învăţarea permanentă a utilizatorului, colegului de breaslă, a comunităţii servite)
apartenenţă comunitară (deschidere, flexibilitate în servirea informaţional-bibliotecară a utilizatorului, a comunităţii concrete; acceptarea utilizatorului drept partener în procesul de servire informaţional-bibliotecară, pentru care sunt destinate produsele Bibliotecii)
apartenenţă de breaslă (nu avem nevoie în biblioteci de oameni, care nu sunt ai Bibliotecii).
Şirul ar putea fi continuat. Cineva ar putea să-mi impută faptul, că de unde în condiţiile în care funcţionează azi Bibliotecarul/Biblioteca, am putea forma astfel de specialişti … Evident, breasla este influenţată substanţial de resursele materiale, financiare, tehnice etc.,, dar acestea unde, când, pentru cine au fost suficiente? Cred că schimbarea porneşte de la mentalitatea, de la atitudinea Bibliotecarului, acestea fiind fundamentul dezvoltării Bibliotecii în timp şi în spaţiu.
Recent am recitit culegerea de gânduri filosofice a lui Paulo Coelho „Manualul Razboinicului Luminii”. Este o invitaţie pentru fiecare dintre noi de a ne adapta la cerinţele noi, căci vorba filosofului: „Toţi sunt în stare să fie (Razboinici ai Luminii – n.n.).Şi cu toate că nimeni nu se consideră Razboinic al Luminii, cu toate acestea toţi sunt”.
Ludmila Corghenci,
dir. adjunct DIB ULIM
Filed under: bibliotecari, bibliotecarul 2.0
