Nu ştiu cum alţii, dar pe mine Ziua Independenţei mă duce imediat  cu gîndul şi la independenţa presei. De ani de zile tot edificăm acea mult visată şi rîvnită presă liberă şi independentă. Parcă e şi parcă nu e. Legi, proiecte, studii, rapoarte, experţi străini, recomandări, granturi, sacrificii, sacrificaţi, manipulaţi, manipulanţi,  etc…Se bat cap în cap, uneori, toate astea şi tot ceva, undeva nu se leagă.

Eu cred, însă, că cel mai favorabil climat pentru dezvoltarea şi afirmarea unei prese libere sunt campanile pre-electorale şi electorale. Or, anume atunci presa se consolidează mai mult ca niciodată. Apar instituţii media ca ciupercile după ploaie, una peste alta, toate acestea de dragul cetăţeanului, bineînţeles, care trebuie informat veridic, obiectiv, imparţial, echidistant…chiar dacă unele media îşi fac datoria dintr-o singură sursă. Astfel avem televiziunea lui Ghimpu, lui Filat etc…şi nicidecum televiziunea Cetăţeanului.

Odată cu ele, apar şi liderii de opinie care trîmbiţează nu pentru că ar avea ceva bun de spus, dar pentru că trebuie şi ei să se manifeste cumva odată ce au microfon în faţă. Amintim aici şi adevăratele talenturi care ies la iveală într-o asemenea perioadă, a căror spirit de dreptate e mai mult decît aprig tocmai acum. De sonoritatea vocii nici nu mai pomenim.

Se mai organizează şi concursuri pentru Măria Sa, presa independentă. Ce-drept, de către partide, dar mai are oare importanţă acest fapt, dacă ne gîndim cît de mult ne dorim cu toţii să avem acea presă liberă şi profesionistă?!

Alte televiziuni îşi extind aria de acoperire în mod miraculous, peste noapte, altele se apucă de făcut ştiri, cel puţin aşa îşi închipuie ele…că ar face ştiri.

Lista de subiecte sau teme abordate la fel e de o utilitate incontestabilă, mai ales, la unele televiziuni….discutăm despre toţi şi despre toate o oră în şir, fără a zice clar şi răspicat unor lucruri pe nume, dacă tot pretindem că avem ceva de spus. Dacă invitaţii se epuizează, facem emisiuni cu cine vrei, fie că poftiţii la emisiune au sau nu tangenţă cu tema propusă spre abordare. Mai contează oare asta? Mult mai merituos e faptul că totuşi zilnic se face ceva…chiar din nimic. Altfel spus, batem apa-n piuă, dar deja în manieră televizată, daca mi-e permisă o astfel de exprimare.

Observind toate schimbările aceste benefice pentru presa moldovană în perioade de zbucium politic, mă gîndesc că poate ar fi bine să avem numai şi numai campanii electorale? Astfel presa ar deveni tot mai liberă şi independentă, iar cetăţenii ar fi veşnic fericiţi,  mîngîiaţi cu veşnice şi interminabile promisiuni…tot prin intermediul aceeaşi prese libere şi independente…