Ce este independenţa Republicii Moldova astăzi? Mai mult o ficţiune decât o realitate. Însă nu pentru că am fi slabi din punct de vedere economic sau pentru că nu am avea „instituţii democratice” funcţionale, problema independenţei noastre este cu totul de o altă natură.
Trebuie să recunoaştem că în realitatea nu am luptat pentru ieşirea din componenţa URSS. Dispariţia imperiului sovietic a venit pe neaşteptate. Am fost forţaţi, practic, să ne declarăm independenţa, spre a nu intra în stare de anarhie politică.
Politicienii de la începutul anilor 90 erau îngroziţi: au primit în mâinile sale pârghiile prin care trebuiau să decidă soarta a patru milioane de oameni, au primit în mâinile sale un stat cu care nu ştiau ce să facă. Situaţia era mai complicată pentru cei care toată viaţa sa nu au jucat decât rolul de executanţi docili ai ordinelor venite de la Moscova. Deveniţi „democraţi”, „anticomunişti” şi lideri ai Mişcării de Eliberare Naţională peste noapte, ei nu erau capabili să demareze procesul de construcţie statală, dar nu poate nici să renunţe la poziţia sa politică şi la independenţa statului pe care îl conduceau. Ei erau sortiţi să menţină artificial acest stat, fără a fi capabili să propună o raţionalitate a existenţei Republicii Moldova. Şi făcea parte atunci “elita politică” a noului stat? Preşedinţi de kolhozuri, directori de uzine, activişti ai Partidului Comunist, scriitori de serviciu ai PCUS. Nici nu putea să te aştepţi la foarte multe lucruri din partea unor astfel de “cadre”. Astăzi, feciorii, nepoţii lor alcătuiesc masa aşa-numitor liberali, politicienilor “noii generaţii”, surcele care nu au sărit departe de copac.
Această lipsă a raţionalităţii s-a manifestat prin ceea ce numim „criza identitară” a Republicii Moldova, o criză care frământă nu doar ţara noastră, dar şi restul spaţiului ex-sovietic, inclusiv şi Federaţia Rusă. Nu este vorba de dilema „moldovean” vs „român”, ci de lucruri mult mai fundamentale: „Ce este Republica Moldova?”, „Pentru ce există ea?”, „Care este misiunea ei şi ce rol trebuie să joace pe tabla de şah a lumii?”.
Răspunsul la aceste întrebări trebuie constituie ideologia oficială a Chişinăului, care ar permite oferirea unei raţionalităţi funcţionării instituţiilor de stat. Într-un cuvânt, Basarabia are nevoie de un proiect care ar răspunde la toate întrebările vitale legate de sensul existenţei statului nostru.
Până atunci, Republica Moldova rămâne a fi un stat care încearcă să-şi prelungească artificial existenţa şi această ocupaţia îi ia tot timpul. Din aceste considerente, este greu să numeşti „independent” un stat care se mai întreabă dacă existenţa sa este o ficţiune sau realitate.
Filed under: Politica
