Mi-am permis să folosesc barbarismul din titlu în lipsa a ceva mai potrivit, după ce am citit cutremurat un articol despre consecinţele creştinizării aborigenilor din Africa. De exemplu, în Nigeria, mulţi copii suspectaţi de vrăjitorie sau alte păcate sunt bătuţi, schingiuiţi (pe post de exorcizare), apoi abandonaţi de propriii părinţi. Este un rezultat direct al activităţii misionarilor creştini, mai ales din SUA, care au reuşit să spele defintiv creierele africanilor, dar şi să schimbe legislaţia unor state africane în sensul că acum acestea au revenit la practicile sălbatice din Vechiul Testament, vizibile în Europa mai ales în Evul Mediu. Şi dacă unele amendamente legislative medievale, pentru implementarea cărora au luptata intens misionarii creştini, nu au trecut (de exemplu, în Uganda), a fost doar datorită reacţiilor pline de indignare a comunităţii internaţionale, care i-au forţat pe preşedinţii dictatori de pe acest continent să renunţe la ele în ultimul moment, înfricoşaţi de perspectiva de a pierde donaţiile occidentale din care supravieţuiesc statele cu pricina.
Deci cam asta ar fi faţa adevărată a religioşilor, mai ales a misionarilor creştini. Sunt şmecheri şi îşi adaptează discursul la context. În Europa ciripesc cu dragoste despre dragostea lui Hristos, pentru că discursurile violente nu mai au trecere sau chiar pot fi dur penalizate în unele state, în timp ce în Africa, unde practicile sălbatice sunt la ele acasă, îşi pot scoate mănuşile desfăşurându-se la bunul lor plac (în RM, la fel, sunt virulenţi, ştiind că şi-o pot permite, pentru că discursurile lor în societatea moldavă se încadrează în normalitate, mai ales când e vorba de îndemnurile la penalizarea cu moartea a persoanelor condamnate de învăţăturile creştine). Aici pot da frâu liber instinctelor adevărate prezentând linşajul, pedepsele cu moartea ca pe ceva plăcut Domnului, foarte satisfăcut că cel ce i-a încălcat poruncile a fost pedepsit după merit. În Africa, misionarii sunt în elementul lor pentru că nu sunt nevoiţi să se autocenzureze, să-şi refuleze pornirile sadice, ucigaşe. Dimpotrivă, aici le pot înfrumuseţa, imprimându-le o aură mistică, de ritual, de purificare a comunităţii.