Zilele astea am avut o nebună durere de dinţi, n-am dormit două nopţi şi respectiv m-am limitat de PC/TV, ceea ce explică apesnţa mea pe blog. Totul a început cu două zile în urmă cînd totuşi m-am hotărît să mă duc la “stomatolojie” (aşa scrie pe uşă corect e stomatologie) cu o problemă aproape neînsemnată şi iată că am ajuns astăzi cu dureri mult mai mari, sper mîine să fie ultima zi la dentist. Unicul suflet care m-a înveselit, cît stătem în rînd, era o fetiţă, toată aşa plină de viaţă. Avea un căţel mic după care alerga tot timpul şi asta îi amuza pe toţi. Venise în vizită la cineva din medici, nu era pacientă.
Sunt oameni diferiţi în spital de la cei mai stranii pînă la sectanţi. Unii încercau să intre fără rînd cu cuvintele “- Eu numa sî întreb … ” alţii aşteptau la coadă de le pocneau răbdarea, unii eşeau bucuroşi din cabinete alţii de parcă li de puse o piatră pe inimă.
