Discordia post-electorala a opozitiei agregate (I)
Dilemele aliantelor
In ultimul timp apar vesti si comentarii ca in unele localitati din Republica Moldova s-a reusit crearea aliantelor post-electorale in care participa partide de opozitie impreuna cu partidul de guvernamant. Personal nu vad nimic rau in faptul ca partidele si gruparile politice gen PRCM, PPCD, PL, PSL, PD, AMN si altele au reusit sa formeze coalitii ad-hoc si sa aleaga presedintii de raioane sau alte functii de conducere, chiar daca in acele coalitii sunt incluse partide gen PRCM sau Blocul Electoral Patria Rodina-Ravnopravie. La Chisinau nici acum nu s-a reusit alegerea presedintelui Consiliului Municipal Chisinau si viceprimarilor, chiar daca la a 24 iunie 2007 s-a creat o alianta intre PL, PPCD, PD si AMN. Consider ca motivul real este ca partidele aliantei inca nu si-au dat seama ce vor de la aceasta forma de cooperare si care va fi finalitatea acesteia. Insa, pierdantul inocent in aceasta situatie este chiar cel care vrea sa se apuce de lucru – adica Primarul de Chisinau, iar adevaratii pierdanti sunt cetatenii municipiului Chisinau.
Ori nu coloratura si ideologia politica este motivul esential pentru crearea aliantelor pre si/sau post electorale. De fapt, noi nici nu acceptam ideea ca aliantele pot fi ad-hoc numai pentru o singura procedura de vot. Pentru societatea noastra este practic inaccesibila consideratia precum ca o alianta poate fi de o zi, sau poate fi spontana, tocmai pentru a rezolva o anumita stare de fapt. Pentru ca o alianta sa o consideram a fi buna si reusita trebuie sa observam, in primul rand, care este motivatia si care este finalitatea ei. Astfel, o alianta poate fi dezastruoasa chiar daca la inceput este considerata a fi cea mai reusita formula de cooperare - si invers.
Alta-i problema: democratia se invata, nu este ca dat - cazuta de undeva din cer peste alegatori si alesi. In prezent, Republica Moldova a revenit la situatia din anul 2001, cind procesul de democratizare prin participare a fost sistat. Timp de patru ani s-au implementat contra-reforme pentru reformele initiate in perioada 1991 – 2001. Asa ca acum va trebui sa recuperam ceea ce am pierdut si sa ne pregatim pentru pasul urmator - alegerile din 2009. Iata-ca procesul este sinuos si cu multiple capcane.
Desigur, din ceea ce se intimpla acum trebuie sa invatam. Este un fel de democratie locala. Pereferia actionaza altfel decit centrul. De fapt, incepe sa se manifeste unul din cele mai importante procese pentru Republica Moldova: politicile si tendintele trebuie sa porneasca dinspre periferie catre centru. Numai asa va putea fi depasita criza politica, sociala si economica a acestui stat.
De ce cred ca este bine ceea ce se intimpla? In primul rind, coalitiile se negociaza pe pachete de politici si actiuni. Pe moment ti-a convenit ca partid si grup politic sa propui ceva, care ulterior iti va aduce capital electoral si va avea si un impact pozitiv asupra electoratului, dar nu ai sustinerea necesara – atunci accepti sa pactizezi cu oponentul tocmai pentru a obtine succesul scontat. In cazul nostru, cel al Republicii Moldova, se dovedeste faptul ca aliantele sunt infaptuice conform unor motive personale si nu reflecta in realitate optiunea votantilor.
In al doilea rind, politica este spatiul in care se intalnesc ambitiile personale si colective ale rivalilor - motivul rivalitatii este accesibilitatea la resurse (financiare, materiale, infrastructurale, logistice s.a.). Acum fiecare in parte isi construieste strategia conform necesitatilor. E mai bine sa gestionezi de unul singur o resursa decat sa o imparti cu cineva. Dar nu e chiar asa: ca sa ajungi de unul singur totusi trebuie sa fii sprijinit de cineva, astfel interesul tau este sa ii dai cit mai putin celui care te sprijina. Asa este si in cazul actual PRCM sau al altor partide politice de la noi. Procesul cauzeaza dinamica - ceea ce impune stabilirea unor reguli de joc transparente si responsabile. Deci, acum primarul Dorin Chirtoaca ar trebui sa vina si sa ne spuna ce nu a functionat bine in procesul de negociere si de ce candidaturile propuse de partidele din alianta nu au fost nominalizate pentru a fi supuse votului CMC din 2 august 2007.
In al treilea rind, pina la alegerile parlamentare vom asista la un proces perpetuu de constituire si destramare a unor aliante post si pre-electrorale. A se vedea cazul aliantei instituite in aprilie 2004. Acum, in mod declarativ aceasta nu mai este valida, dar tot informal cooperarea va continua si chiar ar putea provoca o noua alianta post-electorala dupa alegerile din 2009. Deci, sunt testate si simulate anumite situatii posibile, in urma carora partidele isi pot construi strategiile institutionale si politice. Personal in 2004 sustineam o astfel de alianta - dar de unitate parlamentara si de alegere a unui presedinte neutru fata de partidele politice parlamentare.
In concluzie, democratia, mai ales cea de nivel local, presupune si asumarea unor asemenea situatii care la prima vedere noua ni se par a fi inaccesibile. Acum constatam ca si PRCM este in opozitie, chiar daca este si in acelasi timp la guvernare. Paradoxal, dar opozitia tocmai de aceea este agregata (asa cum ii spune Igor Botan) ca de fapt - opozitia parlamentara si guvernamentala detine la puterea locala, iar puterea – este in opozitie la nivel local. Asa ca acum ambele parti sunt indreptatite sa fie la egal si in acest fel este inevitabil constituirea unor aliante intre parti.
In ultimul timp apar vesti si comentarii ca in unele localitati din Republica Moldova s-a reusit crearea aliantelor post-electorale in care participa partide de opozitie impreuna cu partidul de guvernamant. Personal nu vad nimic rau in faptul ca partidele si gruparile politice gen PRCM, PPCD, PL, PSL, PD, AMN si altele au reusit sa formeze coalitii ad-hoc si sa aleaga presedintii de raioane sau alte functii de conducere, chiar daca in acele coalitii sunt incluse partide gen PRCM sau Blocul Electoral Patria Rodina-Ravnopravie. La Chisinau nici acum nu s-a reusit alegerea presedintelui Consiliului Municipal Chisinau si viceprimarilor, chiar daca la a 24 iunie 2007 s-a creat o alianta intre PL, PPCD, PD si AMN. Consider ca motivul real este ca partidele aliantei inca nu si-au dat seama ce vor de la aceasta forma de cooperare si care va fi finalitatea acesteia. Insa, pierdantul inocent in aceasta situatie este chiar cel care vrea sa se apuce de lucru – adica Primarul de Chisinau, iar adevaratii pierdanti sunt cetatenii municipiului Chisinau.
Ori nu coloratura si ideologia politica este motivul esential pentru crearea aliantelor pre si/sau post electorale. De fapt, noi nici nu acceptam ideea ca aliantele pot fi ad-hoc numai pentru o singura procedura de vot. Pentru societatea noastra este practic inaccesibila consideratia precum ca o alianta poate fi de o zi, sau poate fi spontana, tocmai pentru a rezolva o anumita stare de fapt. Pentru ca o alianta sa o consideram a fi buna si reusita trebuie sa observam, in primul rand, care este motivatia si care este finalitatea ei. Astfel, o alianta poate fi dezastruoasa chiar daca la inceput este considerata a fi cea mai reusita formula de cooperare - si invers.
Alta-i problema: democratia se invata, nu este ca dat - cazuta de undeva din cer peste alegatori si alesi. In prezent, Republica Moldova a revenit la situatia din anul 2001, cind procesul de democratizare prin participare a fost sistat. Timp de patru ani s-au implementat contra-reforme pentru reformele initiate in perioada 1991 – 2001. Asa ca acum va trebui sa recuperam ceea ce am pierdut si sa ne pregatim pentru pasul urmator - alegerile din 2009. Iata-ca procesul este sinuos si cu multiple capcane.
Desigur, din ceea ce se intimpla acum trebuie sa invatam. Este un fel de democratie locala. Pereferia actionaza altfel decit centrul. De fapt, incepe sa se manifeste unul din cele mai importante procese pentru Republica Moldova: politicile si tendintele trebuie sa porneasca dinspre periferie catre centru. Numai asa va putea fi depasita criza politica, sociala si economica a acestui stat.
De ce cred ca este bine ceea ce se intimpla? In primul rind, coalitiile se negociaza pe pachete de politici si actiuni. Pe moment ti-a convenit ca partid si grup politic sa propui ceva, care ulterior iti va aduce capital electoral si va avea si un impact pozitiv asupra electoratului, dar nu ai sustinerea necesara – atunci accepti sa pactizezi cu oponentul tocmai pentru a obtine succesul scontat. In cazul nostru, cel al Republicii Moldova, se dovedeste faptul ca aliantele sunt infaptuice conform unor motive personale si nu reflecta in realitate optiunea votantilor.
In al doilea rind, politica este spatiul in care se intalnesc ambitiile personale si colective ale rivalilor - motivul rivalitatii este accesibilitatea la resurse (financiare, materiale, infrastructurale, logistice s.a.). Acum fiecare in parte isi construieste strategia conform necesitatilor. E mai bine sa gestionezi de unul singur o resursa decat sa o imparti cu cineva. Dar nu e chiar asa: ca sa ajungi de unul singur totusi trebuie sa fii sprijinit de cineva, astfel interesul tau este sa ii dai cit mai putin celui care te sprijina. Asa este si in cazul actual PRCM sau al altor partide politice de la noi. Procesul cauzeaza dinamica - ceea ce impune stabilirea unor reguli de joc transparente si responsabile. Deci, acum primarul Dorin Chirtoaca ar trebui sa vina si sa ne spuna ce nu a functionat bine in procesul de negociere si de ce candidaturile propuse de partidele din alianta nu au fost nominalizate pentru a fi supuse votului CMC din 2 august 2007.
In al treilea rind, pina la alegerile parlamentare vom asista la un proces perpetuu de constituire si destramare a unor aliante post si pre-electrorale. A se vedea cazul aliantei instituite in aprilie 2004. Acum, in mod declarativ aceasta nu mai este valida, dar tot informal cooperarea va continua si chiar ar putea provoca o noua alianta post-electorala dupa alegerile din 2009. Deci, sunt testate si simulate anumite situatii posibile, in urma carora partidele isi pot construi strategiile institutionale si politice. Personal in 2004 sustineam o astfel de alianta - dar de unitate parlamentara si de alegere a unui presedinte neutru fata de partidele politice parlamentare.
In concluzie, democratia, mai ales cea de nivel local, presupune si asumarea unor asemenea situatii care la prima vedere noua ni se par a fi inaccesibile. Acum constatam ca si PRCM este in opozitie, chiar daca este si in acelasi timp la guvernare. Paradoxal, dar opozitia tocmai de aceea este agregata (asa cum ii spune Igor Botan) ca de fapt - opozitia parlamentara si guvernamentala detine la puterea locala, iar puterea – este in opozitie la nivel local. Asa ca acum ambele parti sunt indreptatite sa fie la egal si in acest fel este inevitabil constituirea unor aliante intre parti.
Sursa
2007-08-05 11:07:27