E campionat mondial atunci campionat să fie. E referendum, atunci referendum să fie. Cum e în fotbal aşa e şi în politică.
Există echipe de fotbal, există partide politice. Echipele au antrenori, căpitani, jucători în anumite poziţii, partidele politice au membri, lideri, vice-lideri.
Şi revenind la primul alineat. În principiu în fotbal în fiecare an există campionate, dar o dată la 4 ani există unul grandios. Am încurcat ceva? Oare în politică nu e aşa? Nu-i aşa că ne alegem o dată în 4 ani cine să ne conducă?
Dar să ne oprim. Aici ar fi o diferenţă: suporterii doar nu aleg câştigătorii aşa cum poporul face cu viitorii de la conducere. În fotbal câştigă cel ce a luptat mai bine. Păi bine, că în polică nu ar fi mai bine?! Oare politicienii nu luptă pentru aţi cuceri opinia? Da, luptă. Deci, nu e nicio diferenţă.
Mai departe e chestia cu blaturile şi falsificările. Exact. În sport e vorba de blat, în politică de falsificări. Scopul e acelaşi, vârful clasamentului.
Şi să nu uităm de transferuri. Aici e cea mai clară asemănare. Jucătorii se duc de la un club la altul. Cluburile achită sume mari de bani pentru ei. Politica cu nimic nu e diferită. Politicienii pleacă din partide, din echipele lor, lăsând în urmă colegii şi istoricul.
Principalul: balonul. Dacă în primul sport jucătorii aleargă şi au drept scop executarea balonului, atunci cum credeţi, în politică cu ce poate fi echivalat. Nu vă las să vă gândiţi mult, deoarece vă vizează. Tu, cetăţeanul, la urma urmei şi cititorul acestui articol eşti mingea.
Da, politicienii sunt mai vânjoşi. Ei s-or juca şi cu 4 milioane de mingi o dată. La ei mizele sunt mari aşa că te fotbalesc “cum vrei”, numai să intri în plasa care trebuie..