Startul pentru o cursa electorală îndelungată

După o săptămână rampantă pentru actualul guvern al Românei, azi la Palatul Victoria au avut loc consultări politice privind stabilirea datei alegerilor pentru Parlamentul European. Exceptând Partidul Democrat, partidele parlamentare au propus două soluţii posibile: fie 25 noiembrie 2007, fie 9 decembrie 2007. În urma consultărilor, premierul Tăriceanu a afirmat că zilele viitoare data finală va fi stabilită printr-o Hotărâre de Guvern. Cum nu ai da, până la 31 decembrie 2007, românii trebuie să-şi aleagă viitorii reprezentanţi în legislativul comunitar. De fapt, startul este cu o miză lungă: România va ieşi din starea unei campanii electorale abia la sfârşitul anului 2009. În primăvara anului 2008 se vor desfăşura alegerile locale, iar în toamna aceluiaşi ani cele pentru legislativul intern. În primăvara-vara anului 2009 se vor susţine alegerile pentru legislativul comunitar, iar în noiembrie-decembrie 2009 alegerile preşedintelui României. Practic, din jumătate în jumătate de an cetăţenii români vor fi chemaţi la urne. Mai mult, se anunţă şi un referendum pentru votul uninominal, ceea ce suplimentează grila mersului la vot.
În această perioadă fierbinte vor prima atât teme de politică internă, dar şi teme de politică comunitară. Primul lucru ce urmează să indice calea cursei electorale se dovedeşte a fi cădea actualului cabinet. Textul moţiunii va conţine subiecte privind starea educaţiei, sistemul de sănătate publică, capacitatea de absorbţie a fondurilor structurale etc. Alegerile pentru Parlamentul European se anticipează a fi mai degrabă un act de testare a electoratului: confirmarea sondajelor electorale şi redefinirea strategiilor politice pentru alegerile locale şi legislative. Pentru partidele politice româneşti miza pentru Parlamentul European nu sunt chiar atât de mare. Perioada de şedere este ceva mai mult de un an, iar costurile alocate nu-şi justifică efectele urmate. În mare parte, partidele încep să se concentreze pe alegerile locale şi pentru cele legislative. Iată de ce, PSD-ul mizează pe preluarea puterii executive, chiar dacă pentru moment nu prea are aliaţi de nădejde.
Pentru Republica Moldova utilitatea acestei situaţii este de maximă importanţă. Melanjul dintre subiecte dezbătute şi procese realizate va oferi spectatorilor vieţii politice un prilej de a observa cât de consistente sunt demersurile şi pachetele de politici publice oferite. Vrând-nevrând, cetăţenii Republicii Moldova sunt puşi în situaţia de a urmări foarte atent dinamica vieţii politice din România. În unele privinţe, temele de dezbatere cu profil intern sau comunitar vor avea în vedere şi cazul europenizării Republicii Moldova. Una dintre temele de dezbatere se prevede a fi legislaţia electorală: unde cetăţenii Republicii Moldova care deţin şi cetăţenia României vor trebui să-şi aleagă reprezentanţii conform anumitor criterii. În acest sens, în viitorul apropiat vom asista la consolidarea unor parteneriate politice bilaterale. PD din România şi PPCD din Republica Moldova deja valorifică un astfel de mecanism de conlucrare. Nu este exclus ca şi partidele liberale de pe ambele maluri ale Prutului să se asocieze. Va fi interesant cine va accepta colaborarea cu actualul PRCM, sau cu viitorul PRCM posibil reformat? Totodată, cetăţenii Republicii Moldova vor avea parte de un pachet de promisiuni directe privind relaţia României cu Republica Moldova. Deci, trebuie să fim pregătiţi cu cât mai multe plase pentru a prinde din „pomenile” promise.
Între timp, între Bucureşti şi Chişinău continuă scandalul vizelor, care este posibil că va marca atitudinea electoratului românesc din stânga Prutului în toată această îndelungată campanie electorală.