Am vizionat recent la Publika TV o emisiune cu participarea celor ce susţin că un businessman la moment celebru le-a ruinat sau preluat ilegal afacerile, sau de comun acord cu justiţia şi o parte a clasei politice moldave. Deşi subiectul mi-a părut interesant în sine, totuşi anumite aspecte ale emisiunii mi-au displăcut. Ca de exemplu, acelaşi Boţan care pune întrebări retorice, la care tot el răspunde, dar nu scurt, laconic, ci cu tendinţa de a privatiza discuţia. Apoi insinuările uneori deplasate ale moderatorului Natalia Morari (atunci când i-a spus lui Ţopa că-i urmăreşte seara de seară telenovela, informându-ne implicit că ea nu crede o iotă din cele afirmate de fostul businessman şi minimalizându-i discursul, dar şi evenimentul propriu-zis). La o adică, şi unii spectatori i-ar putea replica Nataliei că nu contează prea mult ce crede mama ei despre imensul scandal de corupţie izbucnit recent în societatea moldavă, pentru că nu este ea factorul determinant sau instanţa care ar confirma credibilitatea unui eveniment. Important aici e să funcţioneze corect şi echidistant organele de anchetă, bineînţeles în cazul în care se autosesizează. Că despre intuiţia maică-sii am putea discuta la o emisiune despre capacităţile paranormale sau despre intuiţia ieşită din comun a unor oameni.

La fel, mi-a părut foarte tendenţios şi interviul pe marginea subiectului, luat de Publika TV unor trecători de pe stradă. Au fost daţi pe post doar 3 moşnegei care au condamnat scandalul izbucnit între businessmani. Cică, în opinia lor, scandalurile nu sunt bune, şi că oameni aşa mari şi celebri ar putea să se împace între ei. Sau ar putea să se certe, dar nu în faţa publicului, ci într-un loc mai dosit, că e ruşinos. Unul din ei chiar a declarat convins că oricum, într-un final, se vor împăca, afirmaţie însoţită de zâmbetul larg şi satisfăcut al avocatului Nagacevschi.

Chiar numai pe aceşti 3 moşnegei i-au găsit să-i intervieveze? Căci imaginile difuzate şi opiniile intervievaţilor (de fapt una singură) induc publicului ideea că discutarea în public a afacerilor mogulilor, funcţionarilor publici ar fi jenantă şi contraproductivă. Oare? Şi eu sunt de acord că afacerile intime ale unui om de afceri sau altul trebuie nu se cad a fi discutate în public. În calitate de cetăţean, nu mă interesează cu cine fac ei sex, ce poziţii preferă în pat. În schimb, mă interesează dacă au încălcat sau nu legea când şi-au acumulat capitalul, dacă organele de justiţie sau politicienii le-au favorizat afacerile. Pentru că aceste amănunte nu mai ţin de viaţa lor INTIMĂ, ci de cea PUBLICĂ. Iată de ce mă nedumeresc total îndemnurile la împăcare sau la tăcere emise indirect de unii moderatori TV (prin selectarea exlusivă a opiniilor care induc această idee, şi care sunt prezentate drept părerea generală a publicului larg)  sau politicieni gen Lazăr  (deşi în cazul ultimului ar fi de înţeles; poate că are şi el câte ceva de câştigat sau de pierdut din afacere, cine ştie…). Pentru că oamenii simpli de pe stradă sunt de cel mai multe ori inconştienţi, atât cei din din generaţia a 3-a, cu creierii spălaţi de comunism, cât şi cei mai tinerei, plini de cinism şi blazare.

Deci, în concluzie, societatea noastră n-ar avea nevoie de tăcere decentă şi sfioasă, concordie şi împăcare când e vorba de scandaluri de corupţie, ci de strigăte, urlete dacă vreţi, ca să se audă cât mai departe, să nu se îngroape tot rahatul şi toată corupţia complice şi de comun acord.