In toiul campaniei electorale pentru referendumul republican, cativa din participantii electorali au demarat subtil “goana” pentru alegerile prezidentiale, care la fel ca si alegerile parlamentare depind de pozita tot mai sovaielnica a presedintelui interimar. Atragerea actorilor externi este un instrument mai vechi utilizat de fortele politice autohtone, care prin acest intermediu cauta sa sporeasca loialitatea populatiei, fie sa inlocuiasca legaturile fragmentare si deficitare cu publicul.
In aceasta competitie, luptele se poarta si pentru atentia din partea presedintilor straini, in special pentru presedintele roman, Traian Basescu, care intr-un interval scurt de timp a fost vizitat atat de presedintele interimar, Mihai Ghimpu, cat si de premierul, Vlad Filat. Cei doi vad in Romania un potential electoral enorm, aparut ca urmare a multiplelor ”punti de legatura” create dupa surparea guvernarii comuniste. Iar Bucurestiul nu se impotriveste sa sustina anumite componente ale Aliantei pentru Integrare Europeana, chiar daca pledeaza pentru importanta intregii constructii politice, nu doar a PL si PLDM. Paradoxal, dar la alegerile parlamentare din 2005, Basescu l-a creditat cu incredere pe candidatul comunistilor, Vladimir Voronin, substituit in prezent cu reprezentantii PLDM si PL.
Pentru ca Rusia este un inamic ascuns al presedintelui interimar, Mihai Ghimpu, atentia lui este axata pe vectorul romanesc si cel vestic, administrat ca o contrapondere a intereselor ruse in regiune. Dar pentru a impiedica consolidarea PL pe dreapta filoromana a esichierului politic, PLDM in frunte cu Filat staruie sa beneficieze si el de “asistenta politico-electorala mascata” oferita de decidentii din Romania.
Spargerea acestui monopol in dialogul cu partea romana raneste si enerveaza liberalii, care se crede cei mai vrednici de a gestiona individual variatele “contributii” venite de peste Prut. Incapacitatea lui Ghimpu de a contabiliza eficient bunele relatii cu Bucurestiul are loc pe fundalul disponibilitatii inalte a principalului lui adversar pe segmentul de dreapta a spectrului politic – Vlad Filat- de a sustrage lejer beneficii cu tenta electorala (realocarea asistentei nerambursabile acordate de Romania cu scopul construirii unor case pentru sinistratii inundatiilor etc.).
Nemultumirea lui Ghimpu este si mai intensa pentru ca a ratat in “concurenta pentru presedintii straini” in cazul Georgiei. Or, acesta nu stors mari dividente politice din vizita in statul caucazian si asocierea cu unul din dusmanii principali ai Moscovei, controversatul, Mihail Saakasvili, desi a mizat ca se va bucura de abundenta simpatiilor exprimate de electoratul anti-rus din tara. Din aceste motive, presedintele interimar a si varsat critica asupra postului public ”Moldova 1″, care in opinia liderului liberal, ar fi renuntat sa reflecteze negocierile lui Ghimpu cu omologul sau, Saakasvili.
In lunile viitoare vom avea parte de noi tentative de a determina factorii externi (romanesc, european, american) sa lucreze pentru interesele inguste (politico-electorale) ale partidelor care la moment controleaza influentele institutii de stat, presedintia si guvernul din RM. Cu toate acestea, Ghimpu nu prea doreste, iar Filat nu reuseste sa imbine inaintarea vestica cu o politica externa pragmatica cu Estul, in special atunci cand vine vorba despre relatiile complicate cu Rusia.
Îndosariat la:Alegeri prezidentiale, Coaliţia "Alianţa pentru integrare europeană", Mihai Ghimpu, RM şi România, România, Vlad FILAT
