În situaţii extraordinare, în scandalurile publice de corupţie, când e pusă la îndoială credibilitatea instituţiilor unei ţări şi statul de drept se vede calitatea politicienilor, guvernanţilor, din ce stofă sunt ei croiţi. În astfel de condiţii ai şansa să vezi mai lucid lucrurile, după duşul cu apă rece administrat tot de ei.

După cum cred că aţi remarcat atât Filat, cât şi Ghimpu (pe ceilalţi nu-i mai numesc, că oricum nu-mi creasem speranţe vizavi de ei) s-au delimitat de scandalul imens de corupţie, invocând motive pe măsura poporului prostănac. Dacă procurorul general Zubko nu s-a autosesizat pe motiv că declaraţiile făcute au fost de ordin politic (cică şi-ar pierde pe loc credibilitatea din această cauză), premierul Filat a bolmojit că nu se amestecă pentru că mijoc e vorba de interese economice ale părţilor implicate în conflict (şi ăsta-i un motiv serios de neintervenţie, nu-i aşa?). Ghimpu se face şi el că plouă, preferând să viziteze ţări prietene, să ne aburească cu probleme gen identitatea naţională bla bla bla. Până şi masivul Urechean iese periodic şi ne aminteşte de pericolul comunist, prevenindu-ne că Alianţa nu tre’ să se destrame, de parcă am avea de pierdut cu toţii fotoii de parlamentar şi o mulţime de alte privilegii ca el, cel care n-are nicio şansă se treacă pragul electoral în eventualitatea unor anticipate.

Aha, cred că încep să înţeleg. Atât electoratul comuniştilor, cât şi al democraţilor e prost de rage. Se ceartă între ei pentru fleacuri, când cel mai mare rău şi pericol în ţara asta sunt tentaculele corupţiei. Corupţia care n-are identitate etnică. E cel mai cosmopolit fenomen cu putinţă. Normal că unui Ghimpu, Filat, Voronin, Tkaciuk, Urechean, Lupu le convine ca populaţia să fie încleştată în lupte ce ţin de identitatea etnică, de memorie istorică etc. Astea nu obligă pe nimeni la nimic. Nu pune în pericol afacerile mafiei. Nu schimbă sistemul şi nu penalizează procurorii, judecătorii, poliţiştii şi, în general, funcţionarii corupţi. E o adevărată plăcere să-i vezi pe prostănaci cum se trag de păr zăcând în sărăcie şi lipsă de drepturi, în timp ce afacerile lor prosperă. Şi mai sunt văzuţi ca nişte eroi naţionali sau modele pentru segementele de populaţie pe care le “reprezintă” politic.

Deci ziceaţi că Filat, Ghimpu etc. sunt pentru popor şi ţară? Atunci de ce nu se impică personal, să dezlege iţele, să cureţe ţara de corupţie?