Este incredibil cât de inconştienţi sunt moldovenii atunci când se pun pe plodit copkii. Nu le pasă că urmaşii lor s-ar putea să nu aibă unde dormi când vor creşte mari, că nu vor reuşi să aibă niciodată un acoperiş de asupra capului, chiar dacă ar lucra “la negru” concomitent în toate ţările europene. Că nu se vor putea, eventual, bucura de viaţa sexuală, în cazul în care vor aduce pe lume un/o neheterosexual(ă), ei înşişi acceptând numai şi numai orientarea heterosexuală ca fiind normală. Şi inconştienţii ăştia aduc pe lume copii cu aerul că fac ceva extraordinar pentru care trebuie remuneraţi, divinizaţi, proslăviţi, cântaţi în cântece şi poezii. Dacă tot îşi fac datoria faţă de ţară şi Dumnezeu…
Şi ultimul care contează e chiar urmaşul născut fără voia şi dorinţa lui, care ar putea să nimerească în cea mai ostilă lume posibilă. Dar asta chiar nu mai contează. Pentru că moldovenii privesc la un eventual copil ca la un mijloc, nu ca la un scop. Ca la o posibilitate de a se împlini ei înşişi, de a fi în rând cu lumea, de a fi fericiţi că corespund standardelor sociale, morale şi religioase. Poate ca la o eventuală forţă ieftină de muncă. Că doar nu i-or aduce pe lume de dragul lor. Şi dacă tot s-au născut, ar fi bine să corespundă şi normelor comunităţii. Altfel, îşi vor primi pedeapsa bine meritată. Căci nu degeaba au moldovenii în tezaurul lor de înţelepciune expresia “Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi“.