Procurorul general Zubco se arată scandalizat că cineva încearcă să dărâme credibilitatea şi faima instituţiei pe care o conduce, de parcă aceasta ar fi o vacă sfântă. Nu prea înţeleg de ce adică ar trebui să avem doar sentimente de veneraţie facţă de un organ judiciar, de forţă care a contribuit, direct sau indirect, la pierderea unui număr impunător de dosare la CEDO. Instituţiile unu stat pot fi contestate în cazul în care cetăţenii consideră că nu-şi îndeplinesc funcţiile, că doar nu sunt obiecte de cult pe care rişti să le profanezi dacă spui ceva critic, desconsiderator la adresa lor.
În ultimul timp s-au înteţit atacurile multor demnitari sus-puşi, businessmani bogaţi şi vanitoşi la adresa cetăţenilor care îşi permit să le pună la îndoială onestitatea, bunele intenţii şi altele. Extrem de iritaţi că au fost luaţi în vizorul presei, că societatea priveşte mai insitent şi cu neîncredere în direcţia lor, aceştia organizează conferinţe de presă în care disculpându-se, de fapt ameninţă subtil pe cei ce îndrăznesc să le nege meritele. Mă întreb: oare nu mai bine s-ar pune pe treabă, şi-ar îndeplini menirea şi ne-ar demonstra nouă, contribuabililor, că merită încrederea tuturor cetăţenilor oneşti? Cine ar mai îndrăzni să le atace instituţia fără riscul de a-şi pierde tot respectul dacă majoritatea oamenilor ar simţi că respectabila instituţie e cu adevărat în serviciul lor, nu doar în discursuri patetice, rostite cu diverse ocazii, mai ales de ziua lor profesională şi tot de către angajaţii acestei caste. Ca în cunoscuta zicală:” Laudă-mă gură…”