Prezenţa lui O. Brega în cadrul emisiunii “Forum”, la Vocea Basarabiei, în monumentala lui verticalitate, deschisă, firească s-a produs. E drept forţată, impusă de judecătoria Râşcani, cu dreptul la replică. Pentru mine a fost o surpriză incredibilă şi o fatală dezamăgire.

O. Brega, în cele 5 minute (sic!) acordate s-a înfăţişat cu un discurs fulminant: concis, explicit, coerent, tranşant, optimist. Valeriu Saharneanu, amfitrionul Vocii Basarabiei, cu emisiunea concepută, regizată în eter, mi s-a părut lamentabil de neputincios, evaziv, voalat în ipocrizie. Discuţia bărbătească, curajoasă, mutual respectabilă, ascultată de ascultătorii VB de mult timp cu aviditate, a cedat impardonabil locul elucubraţiilor şi tertipurilor din alte vremuri. După discursul incendiar al lui O. Brega, foarte abil şi lejer, ignorându-l premeditat ca “locul unde nu s-a întâmplat nimic”, s-a trecut la următorul subiect al emisiunii, discursul rămânând, printre altele, ceva minor, irelevant, fără noimă. A fost o spălare pe mâini, o mimare a inocenţei VB, faptă simţită la o poştă. Astfel s-a dat de înţeles ascultătorilor că “VB” rămâne pe poziţiile dintotdeauna imuabile şi ireconciliabile şi nu va accepta alte opinii decât cele fixe ale ei, deci O. Brega nu mai are şanse de a mai apărea cu opiniile sale pe undele postului privat (sic!) al VB. Eu, ascultătorul, într-un fel, format de VB, admirator al emisiunilor VB şi în particular al lui V. Saharneanu, după emisiunea cu O. Brega am rămas derutat, frânt, stupefiat. Marea mea dragoste (VB) preia destinul personajului lui L. Tolstoi “După bal”.

Mă întreb: Oare ce am acumulat în tinereţe (şi am şi exercitat) rămâne o fatalitate a noastră, oare chiar nu ne putem depăşi? Ştiu: “greu e-n lumea aceasta să te lupţi ”(LB). Oare nu vom scăpa niciodată de minciună – haina egoismului (E) Iar noi facem ce facem demult. Cum am fost aşa rămânem? (E)

Ce ne facem? Rămânem sub această incidenţă eminesciană? Ce facem atunci cu morbul comunist? Îl tolerăm ca pe un dat al sorţii? Ştiut lucru: nu-i înveţi pe alţii ceea ce vrei, nu-i înveţii ceea ce ştii, îi înveţi ceea ce eşti (N.D.)

  • Emil CIOCÂRLAN