Che Guevara se zvârcoleşte în mormânt. Oleg Voronin poartă un tricou, de 1 Mai, cu chipul lui. Poţi să juri că e o glumă de 1 aprilie sau a unui modelier notoriu. Şi-a imaginat vreodată faimosul revoluţionar de stânga că un alt faimos businessman, Oleg Voronin, fiu al unui extrem de popular politican de stânga moldovean, adulat de tineretul autoproclamat stângist (de fapt, pro-imperial) din acest stat se va afişa în public cu chipul său pe piept? La fel ca şi bodygarzii lui, se pare. Ca şi cum ar face parte din aceeaşi familie de luptători.
Bineînţeles că vestitul insurgent sud-american n-ar fi înţeles o boabă din cele ce se întâmplă în micul stat post-sovietic. Pentru că stânga la noi ar însemna dreapta la ei şi viceversa. În RM, a fi concomitent bancher, creştin practicant şi stângist radical nu pune nimănui probleme de înţelegere şi nici nu surprinde pe nimeni. E în firea lucrurilor. Inclusiv Oleg Voronin nu pare contrariat, şi mai mult ca sigur că are conturi pline de bani în ţările caitaliste occidentale, atât de odioase lui Che. Probabil, revoluţionarul radical ar fi avut probleme de înţelegere şi faţă de stângistul Voronin, care susţine deschis clerul local pro-moscovit, care a lichidat practic sistemul medical şi învăţământul public gratuit. Sau care sunt acum gratuite doar cu numele. La fel ca şi tinereii gălăgioşi ce se pretind stângişti şi al căror unic merit ar fi că ţipă cât îi ziua de mare împotriva extremiştilor de dreapta (pe care îi includ în partea opusă a spectrului politic doar pentru că vor unirea cu România, nu cu Rusia, aşa cum şi-o doresc “stângiştii” lui Oleg şi Vladimir Voronin). Şi în harababura asta doctrinară, mai pot surprinde pe cineva cu inadvertenţele lor cei ce folosesc pe post de brand chipul unui revoluţionar cu care n-au practic nimic în comun? Dar cum rămâne, totuşi, cu confortul postmortem al insurgentului decedat, cu memoria lui pângărită?