De multe ori citesc pe diverse cutii de conserve informaţii incredibile despre produsul pe care-l conţin. De exemplu, termenul de valabilitate este de 3 luni sau chiar jumătate de an, dar pe etichete scrie cu litere mari şi îngroşate: NU CONŢINE CONSERVANŢI (sau COLORANŢI etc.). Este evident că producătorul ne consideră pe noi, consumatorii, idioţi totali. El ştie că marfa sa va fi cumpărată fără nicio rezervă de cumpărător datorită preţului mai mic comparativ cu al altor produse similare. Totuşi, ar mai exista şi un departament însărcinat cu protecţia consumatorului. Cum reuşesc să penetreze piaţa locală produse cu astfel de etichete? Doar e evident că sunt importate în cantităţi industriale, nu sunt aduse de un contrabandist izolat, care a luat cu sine numai cât i-a încăput în maşină. Dacă majoritatea produselor conţin chimicale despre care se spune că conduc fie la orbirea, fie la surzirea, fie la paralizia sau oligofrenia consumatorului într-un final, de ce nu este interzisă folosirea lor în produsele alimentare? Aşa cum a fost, de exemplu, interzisă comercializarea pe piaţa românească a substanţei cu care s-a otrăvit o interpretă de peste Prut. Sau deja e prea târziu şi omenirea demult nu-şi mai poate permite luxul să se alimenteze fără aditivi chimici? Cel puţin ar fi bine ca fiecare produs ambalat să fie colorat astfel, încât să ştim cel puţin cu ce handicap o să ne pricopsim mai târziu. Sau să alegem noi în cunoştinţă de cauză, dacă procesul tot e obiectiv şi imposibil de evitat.
