Dintr-o perspectivă practică, nu trebuie să ne temem de asemănările dintre oameni şi alte specii – ci putem fi recunoscători pentru ele – căci acestea reprezintă o sursă de medicamente, modele experimentale pentru studierea bolilor umane şi mijloace pentru testarea materialelor toxice, care ar putea provoca mutaţii sau cancer. Dintr-o perspectivă teoretică, faptul că avem gene similare constituie o dovadă în plus că viaţa, la orice nivel, implică nişte cerinţe în ce priveşte structura şi funcţionarea. Totuşi, aceste asemănări nu rezolvă problema originii şi nu aduc dovezi împotriva credinţei fundamentale că Dumnezeu este responsabil în cele din urmă pentru existenţa umană.
Evident, înţelegerea ADN-ului este importantă în ce priveşte perspectiva noastră despre natura umană şi personalitate. Dar are ea şi alte efecte? Este necesară continuarea examinărilor referitoare la presupunerea larg răspândită potrivit căreia păstrarea ADN-ului (frază care se referă la asemănările dintre specii) include obligatoriu o dovadă puternică a unui strămoş comun. O atenţie similară trebuie acordată tezei potrivit căreia configuraţia ADN-ului defineşte personalitatea individuală. Gemenii identici au acelaşi ADN, dar sunt persoane distincte. Probabil nu este indicat să atribuim personalitatea umană zigotului uman numai pe baza prezenţei unui set complet de ADN. 183
Această secţiune prezintă un aspect important. Dacă există asemănări în structura ADN-ului nostru, este aceasta o dovadă că provenim din aceeaşi sursă? Biblia îi înfăţişează pe primul bărbat şi pe prima femeie din care au descins toate generaţiile de oameni. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său şi pe femeia a creat-o din coasta bărbatului. Amândoi Îl reprezentau pe Dumnezeu. Ei nu au provenit din forme de viaţă inferioare, ci au fost creaţia directă a lui Dumnezeu. Cea din urmă contribuţie ştiinţifică prezentată de autorii acestui articol se referă la ingineria genetică.
