Nicolae Dima- profesor, scriitor, publicist

       Nicolae Dima s-a nascut la 22 iulie 1936, in comuna Curcani, Jud. Ilfov. Absolva liceul „Mihai Viteazul” din Bucuresti (1954). Dupa doi ani, ca student la Institutul Politehnic, este exmaticulat pe considerente politice (1956). In acelasi an este arestat si condamnat la doi ani inchisoare – Timisoara, Jilava, Aiud, Gherla – pentru tentativa de a parasi tara.
       Obtine licenta la Facultatea de Geografie-Geologie a Universitatii din capitala (1967). Lucreaza ca metereolog la Aeroportul Baneasa (1967-1968)
       In 1969 paraseste tara stabilindu-se in Statele Unite. Aici obtine diploma Master of Arts, iar in 1975 isi ia doctoratul la Columbia University din New York cu teza „Consecintele etnice ale politicii demografice a Uniunii Sovietice.
       Ocupa pe rand functiile: Profesor la William Patterson College din New Jersey, la John F. Kennedy Special Warfare Center and School de la Fort Bragg, Noth Carolina, Scoala de Comando a Armatei Americane; redactor la Postul de radio „Vocea Americii” (1975-1985 si 1989-1999); Visiting Professor, Jerome E. Levy Chair, Naval War College, Newport, RI (2001); Adjunct Professor and Research Associate, William R. Nelson Institute, James Madison University, Harrisonburg, VA (2002-2004); Professor of Pedagogy and Teaching Methodology and offering lectures and block of instruction on Cross-Cultural Communication as well as Globalization issues la St. Mary’s University College, Addis Ababa, Ethiopia (2005-2007).
       Opera si activitatea. A scris lucrari si studii social politice de cultura internationala, care au fost folosite ca materiale de predare si documentare la: James Madison University, Boston College, University of Nebraska, US Army’s John F. Kennedy Special Warfare Center and School, Naval War College, Newport, RI, si in alte institutii.
       A colaborat la majoritatea publicatiilor din exil din care amintim: “Buletinul Bibliotecii Romane” din Freiburg, “Geographical Bulletin of India”, “The Journal of Social, Political and Economic Studies”, “The Mankind Quarterly”, “Stindardul”- Germania, “Cuvantul Romanesc”- Hamilton, Canada, “Lumea libera romaneasca”- New York, “Micromagazin”- New York.
       Carti publicate: “Poeme din inchisori”, impreuna cu Vasile Posteuca si Nicolae Novac; “Amintiri din inchisoare” (1974); “Bessarabia and Bucovina. The Soviet-Romanian Territorial Dispute” (New York, 1982), Editia a II-a “From Moldavia to Moldova. The Soviet-Romanian Territorial Dispute” (New York, 1991); Versiunea romaneasca cu adaugari “Basarabia si Bucovina in jocul politic al Rusiei” (Chisinau, 1998); The Soviet Union and Eastern Europe (Fort Bragg, NC, 1987); “Breaching Barriers of Cross-Cultural Communications (Fort Bragg, NC, 1988), Editia a II-a “Cross-Cultural Communications” (Washington, DC, 1990); Journey to Freedom (Washington, DC, 1990); “Jurnal Etiopian” (Bucuresti, Editura Top Form, 2007)
       Premii, diplome, onoruri: 2001-Meritorious Citation and Award for 25 years of US Federal Service / 1989-Meritorious Honor Award, Voice of America, Washington, DC / 1988-Commanders Award for Outstanding Public Service, Fort Bragg, NC / 1984-Award for Excellence in Programming, Voice of America, DC / 1973,74-National Defense Foreign Language Award, Columbia University, NY / 1972,73 Soviet Nationalities Program Award, Columbia University / 1971,73 President’s Fellow, Columbia University.
       In ultimii ani s-a stabilit in Tucson, Arizona.

Mic Jurnal Etiopian… si cateva paranteze.

              Ato Mamo locueste intr-o casa buna pentru Adis Abeba undeva la marginea orasului, nu departe de poalele muntilor invecinati. Casa are electricitate si apa curenta si ca majoritatea caselor instarite este inconjurata de un zid inalt. ”O masura necesara de protectie,” ne-a explicat gazda, atat impotriva intrusilor cat si impotriva hienelor. Acestea sunt probabil cele mai commune animale salbatice ramase in Etiopia. In timpul noptii hienele, numite de localnici lucratorii sanitari ai municipalitatii, cutreera strazile de la priferia orasului in cautare de resturi alimentare, caini rataciti, ori diferite animale calcate de masini. Am fost invitati deci la ceremonia cafelei fara sa stim ca este vorba de fapt de o masa traditionala urmata de preparatul si servitul cafelei. Doamna, si nu ii retin numele iar in Etiopia femeile nu isi schimba numele dupa casatorie, ne-a primit cu foarte multa ospitalitate. Si aici vreau sa mai fac o paranteza.
       Etiopienii au un singur nume, numele de botez, care deobicei are si o semnificatie. Cred ca initial toate numele au fost doar nume de botez si au avut semnificatii, dar noi occidentalii le-am cam uitat. In limba greaca, de exemplu, numele meu Nicolae inseamna popor invingator. In Ebraica, Maria inseamna ravratita sau rebela. Mioara noastra populara trebue sa fie o oita… balaie. Bogdan in Slavona si Dorotea in Greaca inseamna darul lui Dumnezeu. Fiecare din cele trei nume de botez al lui Mozard, Amadeus, Teofilus si Gotlieb, inseamana Iubirea lui Dumnezeu, si judecand dupa muzica pe care marele compositor a lasat-o in urma, a fost fara doar si poate iubit de Creator. Numele de familii au aparut mult mai tarziu si initial au fost probabil privilegiul aristocratiei. Cu timpul populatia s-a inmultit si a intervenit nevoia identificarii individuale si precise. Pentru o mai buna identificare, Englezii au apelat la numele tatalui la care au adaugat sufixul de “son” adica “fiu.” Johnson, de pilda, inseamna fiul lui Ion. Scotienii au facut acelasi lucru cu Mac. Aristocratii Francezi s-au identificat cu latifundiile pe care le detineau, la care au adaugat particula “de.” Ma gandesc ca nici mie nu mi-ar sta rau sa ma numesc Nicolae Dima de… Curcani, ca doar de acolo ma trag. Ce conteaza ca familia noastra a avut doar 20 de pogoane? Si pentru ca tot suntem la paranteze, am fost intrebat odata de unde provine terminatia romaneasca “escu” la numele de familie, dar nu am stiut sa raspund. Ulterior am facut un studiu despre Romanii Macedoneni si am constatat ca in dialect Aroman nu se spune Eu sau Io sunt, ci Io escu, ceace ma face sa cred ca Ionescu inseamna “sunt Ion;” ca Georgescu inseamna “sunt George,” si asa mai departe. Daca cineva m-ar fi intrebat deci acum o mie de ani cum ma chiama, as fi raspuns: Nicola-escu, adica… sunt Nicolae. Sa ma contrazica specialistii!
       Sa revin la ritualul cafelei, dar mai am de facut o paranteza pana nu uit, pentru ca acest lucru nu l-am pus pe hartie si eu cred in cele scrise. Vorba Volant-Scripta Manet, sau cam asa ceva. Eram odata la o receptie oficiala la Washington unde venisem cu un grup de ofiteri/studenti de la Fort Bragg, unde am fost profesor aproape patru ani. La un moment dat, un analist din intelligece care a aflat ca sunt Roman a intrat in vorba cu mine. Este interesant, mi-a spus el, ca stramosii vostri au preluat afirmatia de baza “da” de la Slavi, si negatia “nu” de la Latini. Eu cred, a continuat el, ca Slavii invadatori i-au fortat pe stramosii vostri sa spuna “da” atunci cand ii cofruntau cu vreo cerere, dar cand ramaneau singuri intre ei, straromanii spuneau Nu pe limba lor latineasca.” Un fel de…zici ca ei si faci ca tine. Si pentru ca tot e vorba de paranteze, mi-am adus aminte de Bulgari, care sunt in mare parte tot Romani daca ii judeci dupa origine biologica si dupa gramatica limbii. Mi-a spus chiar un lingvist Bulgar ca din punct de vedere al structurii frazelor, Bulgarii vorbesc un fel de romaneasca cu cuvinte slave. Deci, spre a-i putea induce in eroare pe Slavii care i-au ocupat, Bulgarii au inversat semnele universale ale afirmatiei si negatiei. Si ceace la inceput a fost probabil doar un cod secret intre ei, le-a devenit mai tarziu a doua natura. Acum ei dau din cap in sus si in jos in semn de Nu, si il misca la dreapta si stanga, semnificand Da. Asa mai zic si eu ajutor Sovietic timpuriu!
       Si deci fiind vorba tot despre cafea in urma cu cativa ani am mai dezlegat o enigma. Spre deosebire de multi prieteni din prima tinerete, mie mi-a placut intodeauna folklorul romanesc. M-a intrigat in deosebit dansul Calusarii despre care unii sustin ca si- ar avea obarsia in domesticirea calului. De multe ori m-am intrebat dece chiuie calusarii nostri “haraja, haraja?” Intr-o echipa de calusari aveam chiar si un prieten bun, dar nici el si nici alte pesoane pe care le-am intrebat nu mi-au oferit un raspuns. O fi probabil ca tehnicianul dela CFR care toata viata a ciocanit rotile locomotivelor si dupa ce s-a pensionat si a fost intrebat de ce le-a ciocanit a raspuns ca… asa faceau si ceilalti. Si ca sa nu ramana paranteza deschisa; deci in urma cu cativa ani dupa revolutia de lovitura de stat din 1989, a sosit la Washington un ansamblu popular romanesc care a dat mai multe spectacole, foarte frumoase de altfel, pe pajistea centrala din fata Capitoliului. Compatriotii nostri au ridicat cu mare talent si o biserica Mamureseana din lemn, care timp de doua sapamani s-a proiectat majestos pe fundalul Capitoliului. A fost un real succes, iar unul din punctele de atractie ale ansmablului folkloric romanesc a fost dansul Calusarii. Am vizitat standul romanesc de mai mule ori atat ca simplu turist cat si in calitate de reporter. Odata am intervievat un grup de studenti Americani care tocmai incercau sa imite calusarii. Numai ca ei nu strigau “haraja” ci “harasho,” ceace deodata m-a facut sa gasesc sens expresiei. In limba Rusa si desigur in Slavona veche, Harasho inseamna “bun, frumos”. Intr-adevar, cand si-au atins visul de expansiune pana la Dunare, Sovieticii au facut din dansurile populare romanesti din Basarabia, chipurile dansuri Moldovenesti, unele din cele mai frumoase spectacole folclorice din lume. Si potrivit martorilor, Rusii care vizionau spectacolul reactionau deseori cu expresia “ochen harasho.”

Nicolae Dima – din cartile sale

Nu cumva acum o mie si cateva sute de ani, atunci cand Slavii invadatori se aflau la bautura si petreceri, ii fortau pe Romani sa joace si strigau harasho, harasho? Cuvantul a ramas neinteligibil pentru inaintasii nostri care l-au luat probabil drept strigatura si l-au transformat in haraja. Slava domnului ca nu a intrat in vocabular, asa cum au intrat alte cuvinte “pravoslavnice” care ne-au pocit limba si ne-au cocosat comportarea facandu-i pe unii dintre noi sa se umileasca si sa zica “bogdaproste!” Si acum mi se impleticeste limba cand incerc sa pronunt un asemenea barbarism. Ar trebui amendati toti Romanii care utilizeaza asemenea glotonime… De fapt, sunt doar revoltat. Nu se poate anula prin decret procentajul slav din biologia si vocabularul nostru.

*** *** ***

Nicolae Dima – Dosar condamnare politica (Nr. 39/1956)

Nicolae Dima – Redactia “Cuvantului Romanesc”, Hamilton, 1978 / Nicolae Dima si Zahu Pana – miting de protest impotriva anexarii Basarabiei, New York, 1979

Nicolae Dima – Cuvantare in Parlamentul Republicii Moldova, 1991

Dr. Ion Smedescu – rectorul Universitatii Romano Americane, prof. Nicolae Dima si Dr. Mircea Vatasescu – prorector

Ion Gavrila Ogoranu, Nicolae Dima, G. Constantinescu si Popa Savu – Sibiu, 1993

Aurel Sergiu Marinescu, George Georgescu, Alexandru Tomescu, prof. Nicolae Dima – Saptamana Campului Romanesc din Hamilton, 2001

  Despre Nicolae Dima si opera sa:

       Aceasta carte, (n.n. „Amintiri din inchisoare” – Biblioteca Asociatiei Culturale Romane, 1974) o recomand cu toata caldura, exilului romanesc si romanilor de pretutindeni…        Cartea domnului Dima vine sa intareasca pozitia morala a Exilului Romanesc, confirmand ca ceea ce pribegii au scris in carti, ziare si in tot felul de publicatii si ceea ce spun si astazi prin piete publice, intruniri si in cancelariile occidentale, este adevarat.

       Prin studiile istorice, politice, culturale, activitatea didactica si jurnalistica Nicholas Dima a sustinut si s-a raportat mereu la adevaratele valori romanesti care se asociau europenitatii si lumii democratice. El nu a cerut niciodata nimic spatiului romanesc ci, avandu-si aici radacinile, a considerat firesc, natural sa i se dedice. Fire generoasa, modesta si angajata, el s-a considerat dator sa dea tot sprijinul natiei lui de origine, iar acum ii ofera aceasrta scriere (n.n.“Basarabia si Bucovina in jocul politic al Rusiei”, Chisinau, 1998) care suntem convinsi ca-l va face pe autor cunoscut si locurilor de unde a plecat si pe care le-a cinstit cu luminoasa credinta.

       Luand in ansamblu, lucrarea combina strictetea geografului si analistului politic cu cea a reporterului obisnuit sa redea esentialul intr-o forma placuta.
       Astfel Jurnalul compatriotului nostru reuseste sa prezinte elemente care nu numai ca sunt noi pentru cititorii de rand, ci sunt de-a dreptul incitante, daca nu chiar facinante. Nick Dima este un bun povestitor. Jurnalul sau Etiopian este scris intr-un stil usor de citit si atragator, dar abordeaza si probleme de nivel inalt, satisfacand in cele aproape 300 de pagini nu numai pe cititorul neavizat, ci si pe omul de stiinta.

       Ori pe unde l-ar duce pasii, Nicolae Dima ramâne însa român. Despartirea de patrie a indus în multi înstrainati, Nicolae Dima e unul dintre ei, sindromul mobilitatii. Exilatii umbla mai mult decât oamenii cu radacini ferme în pamântul natal. Ei îsi cauta aiurea tara pierduta. Oriunde s-ar duce descopera detalii, fapte care le evoca lumea de acasa, cea la care aspira, dar în care nu se mai pot integra în ciuda multor tentative si dorinte. Nu este de aceea de mirare ca aflat în Etiopia, Nicolae Dima se gândeste la compatriotii din Basarabia, dezbate cu pasiune înfruntarile prin care a trecut cu autoritatile din America sau de aiurea, deplânge nedreptatile prin care trec românii. Într-un fel jurnalul lui etiopian (n.n. “Jurnal Etiopian”, Bucuresti, Editura Top Form, 2007) este scris pentru români. O modalitate de a le pune în fata o realitate si un mod de viata diferit si totusi asemanator. Ambele lumi pot fi mai bune decât sunt în acest moment. Oamenilor de acolo, de la el de acasa li se cuvine o altfel de viata. Cea pe care o viseaza el.

       Nicholas Dima (n.n. Moldova and the Transdnestr Republic) provides a concise historical background of Moldova, a former province of Romania, from its years as a territory of the Soviet empire to the post-Soviet era when Russia refused to relinquish its grasp on the disputed region. Dima shows how Moscow is now attempting to regain its former geopolitical power by means of assistance to the self-proclaimed Transdnestr region of Moldova — the last Marxist stronghold in the former Soviet space — through which it could potentially gain a new foothold on the Balkans and surprise Europe and the world once again.

       De curand am avut placuta surpriza de a citi cartea “Breaching Barriers of Cross-Cultural Communications (Fort Bragg, NC, 1988), scrisa de catre compatriotul nostru Dr. Nicolae Dima, profesor la John F. Kennedy Special Warfare Center and School, Ford Bragg, N.C. USA. Dupa ce am apreciat prima carte a Dr. Dima, “Bessarabia and Bucovina. The Soviet – Romanian Territorial Dispute” (1982), tocmai fiindca ea a rezultat intr-o mai buna intelegere din partea universitarilor, mediei si politicienilor americani a romanitatii teritorilor luate de Rusi, prezenta carte ataca una din problemele moderne; comunicarea dintre oameni apartinand unor culturi diferite… Acum sa-mi fie permis sa-l felicit pentru penetrarea in profunzimea comunicatiei peste granitele uneori rigide ale diversificarii culturale… Era clar ca am fost frapat de o carte de calitate. Dar in masura cel putin egala am apreciat faptul ca Dl. Dima nu a uitat ca in repetete ocazii sa specifice ca este Roman.

       Un cautator neostenit al istoriei, al promovarii adevarului si dreptatii, profesor stimat de studenti si apreciat de colegi, multi ani colaborator al postului de radio “Vocea Americii”, autorul, asa cum consemneaza in jurnal, s-a confruntat cu multi adversari, iar cand acestia erau coplesiti de calitatile sale, au recurs la arma cea de pe urma, marginalizarea.
       Jurnalul sau, Etiopian cum l-a denumit, este tocmai, descrierea, perioadei petrecute ca profesor la Universitatea St. Mary din Adis Abeba. Se pare chiar daca numai uneori mentioneaza “atitudinea mea inflexibila m-a costat”, ca imprejurari nedrepte l-au determinat sa ajunga aici. Dar drumul pe care Dumnezeu i l-a aratat a dat roade bogate. Promotii de studenti, cu o aleasa pregatire, un jurnal care te captiveaza de la primele pagini, in fapt un studiu geopolitic, istoric si social de care nu multe tari africane au avut privilegiul sa se bucure.
       Si nu in cele din urma, cartea recomanda pe autor ca unul dintre marii reprezentanti ai generatiei de aur a exilului romanesc.

Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.

 

Sursa
2010-08-12 10:19:43