Ştiu că atunci când cineva organizează o conferinţă de presă, dacă tot invită ziarişti, ar trebui să accepte să i se pună orice gen de întrebare, şi să răspundă la toate, nu doar selectiv, la cele care îi convin. Plahotniuc a făcut exact invers, din câte am văzut la conferinţa lui de presă. A avut nişte reacţii cu totul deplasate în cazul unei jurnaliste, Angela Gonţa, de la ProTV, care îi punea întrebări incomode. Întrebat de finanţarea celor 40 de maşini ale PD-ului, businessmanul a remarcat prompt că ziarista ar trebui să-i lase şi pe alţii să-l intervieveze. Apoi spre final, când aceeaşi Angela Gonţa i-a mai adresat o întrebare legată de zvonurile intense care circulă în societate, Plahotniuc i-a răspuns, în timp ce se ridicase să plece, cu o răutate şi iritare abia stăpânite, că-i cunoaşte impertinenţa.
Păi, întâmplător, nu pentru asta a invitat ziariştii la conferinţa sa de presă? Ca să-i pună întrebări, nu să-l aplaude. Sau a mizat doar pe faptul că aceştia îi vor asculta cuminţi luarea de poziţie, o vor multiplica la fel de cuminţi, fără să ceară explicaţii, clarificări? Sau a intenţionat să-i intimideze, sugerându-le că nu mai e dispus să le tolereze informaţiile compromiţătoare sau chiar presupunerile legate de persoana sa? Şi de unde regula asta impusă ad-hoc, că fiecare ziarist ar avea voie să pună doar o singură întrebare? Înţeleg că oamenii de afaceri sunt foarte ocupaţi şi nu-şi văd capul de treburi şi probleme. Dar totuşi, conferinţele de presă nu se organizează în fiecare zi. Deci, ar fi putut să le acorde mai mult timp ziariştilor şi totodată să nu se arate deranjat de întrebările lor incomode. În caz contrar, ne pune pe noi, consumatorii de informaţii, la idei. Sau şi asta e penalizabil?