Spre deosebire de bisercile protestante, care acumulează venituri percepînd de la devoţi o sumă impozantă – cam 10 la sută din salariu + tot felul de donaţii, ortodocşii au pus la punct nşite mecanisme sofisticate care le permite să scoată la fel de mulţi bani din enoriaşi, poate chiar mai mult decât ar rezulta de la o simplă zeciuială.
“Praznishili” ce însoţesc ritualurile ortodoxe, fie că e nuntă, înmormântare sau cumetrie, sunt atât de numeroase, încât tre’ să ai o memorie cu adevărat uluitoare ca să le ţii minte pe toate. La prima vedere, credincioşii ar avea dreptul să le oficieze sau nu. Ca şi religia în şcoală – la prima etapă de implementare e cică opţională. În realitate, într-o comunitate, indivizii nu au prea multă libertate de alegere. Dacă cineva va neglija să oficieze un ritual, va fi privit de consăteni ca o oaie râioasă, va fi persiflat inclusiv de popă, care nu-l va întreba dacă are bani să supravieţuiască, ci îl va dojeni că nu-şi onorează datoriile faţă de biserică şi cel de Sus.
Să luăm, de exemplu, ritualurile de înmormântare şi post-înmormântare. Sunt extrem de numeroase şi toate costă. Practic, orice gest al popei tre’ plătit. Toate recuzita şi simbolurile religioase, aduse în casa defunctului, se amortizează de către familia acestuia. Apoi urmează praznicile de pomenire organizate după anumite intervale de timp (după 9, 40 de zile de la înmormântare, apoi anual, până la 7 ani). Ritualurile costă la fel, exorbitant, instituţia ecleziastică reuşind să scoată din buzunarul supuşilor sume consistente de bani pentru tot soiul de Înălţări, pomeniri, pomene, mese copioase binecuvântate de popă (binecuvântarea se plăteşte, nu e de pomană).
Oare pe ce se bazează ritualurile astea stufoase care tind să se înmulţească cu fiecare an, şi să devină tot mai fastuoase, pentru a pune în evidenţă statutul social al decedatului şi descendenţilor lui? De unde au fost extrase? Poate din Cartea Egipteană a Morţilor?
P.S. Şi încă ceva nu mi-e clar. Biserica desfăşoară activităţi economice, dar nu este impozitată. De ce-ar fi oare privilegiată, în dauna celorlalte instituţii ale Statului? Nu ar trebui să aibă şi obligaţii, nu doar drepturi? Mai ales că îşi permite să intervină cu neruşinare în viaţa politică, în loc să să stea cât mai departe de intrigile lumeşti, să mediteze doar la cele sfinte, cereşti, să se roage pentru sufletul păcătoşilor care o întreţin cu banii lor.