Interdicţiile creştinilor vizează, de regulă, activităţile legate de viaţa sexuală. În funcţie de abstinenţă, de partidele de sex plăcute ori neplăcute Dlui poate fi evaluată calitatea unui credincios creştin. Totuşi, pastorii care arată acuzator cu degetul înspe oile lui neascultăroare sau înspre oamenii care n-au nici în clin nici în mânecă cu religia lor, nu-şi refuză nimic în plan sexual. Sau, dacă greşesc, dacă totuşi îşi refuză ceva, să fie buni să ne spună şi nouă la ce renunţă, ce anume jertfesc în acest plan, ca să-i credem pe cuvânt şi să acordăm credit afirmaţiilor lor.

Trecând o dată pe lângă o casă de rugăciuni, “Agape” cred că se numeşte, am auzit o frântură de discuţie care m-a intrigat şi pe care am decis să o public aici.
- Dle pastor, îmi recomandaţi abstinenţa, ba chiar mai mult, mi-o impuneţi în cazul în care vreau să rămân în tusovkă. Totuşi, dumitale faci sex când întotdeauna ai chef, fără nicio oprelişte.
- Da, eu mă culc cu soţia mea legiuită şi ce fac eu în patul meu e pe placul Domnului. Pentru că mă conduc după reţeta din Carte.
- Dar simţurile dumitale coincid cu reţeta din carte. Adică corpul matale îşi doreşte exact ce propovăduieşte Cartea. Să înţeleg totuşi că nu vă forţaţi deloc să respectaţi indicaţiile Cărţii? Că nu suferiţi în realitate nicio lipsă?
- Legea a fost dată nu pentru cei drepţi, ca mine, ci pentru cei sub Lege. Ei trebuie să ţină cont de prescripţii, pentru că sexualitatea lor este potrivnică Cărţii. Eu respect în pat tot ce scrie în Carte.
- Păi respectaţi tot ce scrie în Carte pentru că nici n-aveţi de ales. Dacă tot vă place numai ceea ce e scris acolo, în Ea, dacă organismul vostru e programat conform prescripţiilor Ei. Dar parcă îndemnurile, sfaturile şi indicaţiile voastre ar fi mai credibile dacă aţi suporta şi voi aceleaşi lipsuri, dacă aţi fi abstinenţi înainte de a propovădui abstinenţa. Aşa, rezultă că sătulul dă sfaturi flămândului. Fără a şti ce înseamnă foamea. Cam asta faceţi voi creştinii.

Discuţia a fost întreruptă de sunetul telefonului mobil. Pastorul îl scoase precipitat din borsetă, se îndepărtă un pic, discută ceva mătăhăind cu mâna liberă, apoi reveni şi-i spuse nervos interlocutorului:
- Gata, nu mai sunt dispus să-ţi aud hula în adresa Dlui, să-i iei în deşert numele. Pleacă! Să te rogi, poate vei obţine iertare. Dumnezeu e mare, răbdător şi le iartă pe toate. Mergi în plata Domnului!

Spunând acestea, se întoarse brusc şi intră în biserica natală. Îl aşteptau multe treburi încă nerezolvate.