Dacă e adevărat ce scriu mai multe agenţii de presă din RM despre revenirea lui Paul Goma acasă şi acordarea cetăţeniei moldoveneşti acestui extraordinar om, disident şi scriitor de origine basarabeană, atunci foarte curând, pe 2 octombrie, de ziua lui de naştere, când va împlini 75 de ani, vom avea ocazia să-l vedem pe viu, în carne şi oase. Este interesant că Goma a declarat că nu călătoreşte în ţări comuniste. Deci RM, în viziunea lui nu mai e o ţară comunistă. Sau, cel puţin, nu mai comunistă decât România, despre care nu spune deocamdată nimic şi se pare că nu intră în planurile lui să o viziteze. Cred că n-are niciun chef să-i revadă pe mulţi din foştii angajaţi ai Securităţii, îmbogăţiţi şi la loc de cinste în imaginarul românului de rând. Şi cred că nici el n-ar fi prea aşteptat în ţară de o elită intelectuală şi politică, căreia i-a şifonat bine imaginea în Jurnalele şi romanele sale.
Pe de altă parte, este adevărat că foştii cetăţeni români sau urmaşii lor îşi pot redobândi extrem de greu cetăţenia. Trebuie să fii un adevărat erou sau un Don Chijote să demarezi procedurile de obţinere a cetăţeniei române. Şi, se pare că autorităţile române i-au sugerat ilustrului scriitor şi disident să scrie cerere de obţinere a cetăţeniei, deşi aceasta nu i-a fost retrasă niciodată. Să fie el vinovat că autorităţile comuniste l-au deportat? Şi că noile autorităţi neocomuniste nici n-au încercat măcar să repare nedreptatea strigătoare la cer?
Bine că măcar basarabenii nu dau cu piciorul într-o personalitate ca Paul Goma. Că nu-l avem în zeci de exemplare, totuşi.