In urma ultimatumului Uniunii Sovietice de cedare a Basarabiei si ocuparea prin agresiune a acesteia, dar si a Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta, o populatie de 4 milioane de romani au ramas sub cizma ruseasca, sperand mereu la reintregirea cu familiile lor de peste Prut.
Coplesiti de rapiditatea evenimentelor, multi romani s-au trezit in spatele granitei. Dupa ce socul initial a fost depasit, familii intregi aflate aproape de granita incercau sa treaca frontiera pentru a se reuni cu rudele de pe cealalta parte.
In afara de aceasta, politica Uniunii Sovietice de a faramita comunitatile romanesti din Bucovina de Nord prin deportare, nici la o luna de la ocupare peste 12.000 de romani au fost deportati si in decembrie inca 2000, infometarea si munca fortata indeamna populatia romaneasca sa isi caute refugiul in Regat, chiar si cu pretul vietii.
Situatia era asa de grava ca pana si Stalin s-a declarat nemultumit de incapacitatea granicerilor de a opri exodul, peste 7.000 de bucovineni ajungand in Romania in primul an de la anexare. Doar in noiembrie 1940, aproape 100 de persoane reusesc sa treaca granita ilegal. In februarie 1941, alte 500 de persoane incearca acelasi lucru, dar acestia sunt impiedicati de graniceri, numai 57 reusind pana la urma sa treaca restul fiind ucisi sau capturati.
NKVD aresta si tortura oameni numai la auzul zvonurilor ca acele persoane se gandeau sa treaca granita.
Momentul Fantana Alba
In ciuda acestor masuri drastice, pe 1 aprilie 1941 s-au adunat cateva mii de romani ce proveneau din comunele Icesti, Carapciu, Suceveni, Iordanesti, Patrautii de Jos, Patrautii de Sus si din satele Cupca si Dimca cu dorinta de a trece granita sovieto-romana si de a scapa de ororile bolsevice.
In satul Cupca, multimea numara peste 3.000 de oameni, unii dintre ei purtand brauri tricolore. Din biserica din Suceveni se iau trei cruci, iar pe una dintre ele se infasoara un steag alb, tocmai pentru a arata autoritatilor sovietice intentiile pasnice. In fruntea coloanei se afla si un tricolor.
Din marturii, reiese ca participantii au cerut incunviintarea autoritatilor din zona pentru a trece frontiera, dar acestea erau complet indiferente la rugamintile lor. Luandu-si destinul in propriile maini, multimea se indreapta spre granita.

In drumul lor spre Fantana Alba ei sunt ajunsi din urma de cateva unitati calare sovietice. Unul dintre ei se imbranceste si ii loveste cu sabia pe tinerii ce tineau steagul alb si tricolorul, ranindu-l pe unul dintre ei si isi continua drumul alaturi de ceilalti calareti.
Ceea ce satenii nu stiau era ca soldatii se indreptau spre Poiana Varnitei, acolo unde sovieticii amplasasera intre timp mitraliere si asteptau procesiunea. Ascunsi printre copaci, granicerii asteapta momentul in care multimea intra intr-un luminis si atunci trag in plin, peste 200 de oameni fiind ucisi de focul mitralierelor. Unii dintre ei au reusit sa fuga numai sa sfarseasca sub taisurile sabiilor cavaleriei. Romanii se aflau la doar 3 kilometri de granita.
Dupa masacru, ranitii au fost ingropati de vii, alaturi de cei deja morti, intr-o serie de gropi comune sapate inainte. Locuitorii isi amintesc cum pamantul se misca incontinuu antrenat de miscarile celor aflati inca in viata. Cativa supravietuitori au fost arestati de NKVD, torturati si ucisi ramasitele lor fiind ingropate la cimitirul evreiesc din Hliboca.
Reamintirea masacrului
Acei cativa norocosi ce au reusit sa scape cu viata au povestit cele intamplate si timp de jumatate de secol aceasta crima a ramas amintita doar de ei si comunitatea romaneasca de acolo. De abia dupa 1990 evenimentele intamplate la Fantana Alba au reusit sa se faca cunoscute, in ciuda dezinformarilor si incercarilor de suprimarea a acestor intamplari de catre autoritatile comuniste.

Din pacate, numarul total al victimelor nu este cunoscut in intregime, o analiza pertinenta a acestui masacru nefiind efectuata pana la ora actuala. Locuitorii zonei insa spun cu numarul mortilor trece de 2.000. Dupa masacrul de la Fantana Alba are loc in iunie deportarea a peste 13.000 de romani in lagare de munca din Siberia si Kazahstan, aducand si mai multa suferinta unei populatii deja napastuite.

Si iarasi SINGURUL care le-a spus ceva in nas rusilor a fost doar Basescu, pentru asta eu il apreciez indiferent de alte greseli. O singura fraza a spus ce n-a spus un popor intreg timp de 50ani. Atata tarie de caracter avem ca popor.

Punctul pe “i” – Holocaustul poporului roman

NKVD colcaia de evrei ! Erau atat de zelosi in a ucide incat aceasta organizatie criminala si-a capatat repede un renume de teroare.
De ce nu se mentioneaza in articol si “aportul” evreilor civili basarabeni si bucovineni in actele de dezonorare a armatei romane in retragere (scuipat, aruncat cu diferite corpuri contondente, ruperea epoletilor, suturi, etc), crimele asupra autoritatilor romane lasate in spatele armatei (primari, functionari publici) ?
Sa nu se uite NICIODATA : conducerea URSS era formata in MAJORIATTE din evrei, asa cum a fost in TOATE tarile est europene dupa RM2 si cum este in Romania postdecembrista ! Am scris !!
Romanii TREBUIE sa-si cunoasca istoria, cea REALA si nu cea scrisa de Mihai Roller sau Boia, Solomovici si Djuvara !

Sunt multe drame… dar si mai multe nestiute

Bunicul din partea lu’ mama,era de loc dintr-o localitate de langa Cernauti.In 1941 a plecat pe front alaturi de trupele romane,reintrate in Bucovina,dupa ordinul maresalului Antonescu.Ajuns la Cotul Donului cade prizonier la rusi si sta 6 ani prizonier in URSS,intai dincolo de Urali si mai tarziu transferat in provincia Dombas,in Ucraina de astazi.Dupa terminarea razboiului sovieticii il intreaba…”Unde vrei sa te intorci?Acasa adica in Bucovina ocupata,s-au in Romania?”A ales Romania desii,aici numai avea pe nimeni.Parinti,fratzi,surori,unchi,matusi…toti ramasesera dincolo de granitza.S-a intors in Bucovina Romaneasca si si-a refacut viatza de la zero,sperand ca odata sa-si revada rudele.Dar pentru ca luptase impotriva sovieticilor,Moscova la declarat persoana non-grata pe teritoriul URSS-ului.A trait pana in 1996,fara ca vreodata sa-si mai vada parintzii,fratzii sau celelalte rude.L-am intrebat inainte sa moara,daca i-a parut rau ca a ales Romania,iar el mi-a raspuns…nu… (arata tot comentariul) Bunicul din partea lu’ mama,era de loc dintr-o localitate de langa Cernauti.In 1941 a plecat pe front alaturi de trupele romane,reintrate in Bucovina,dupa ordinul maresalului Antonescu.Ajuns la Cotul Donului cade prizonier la rusi si sta 6 ani prizonier in URSS,intai dincolo de Urali si mai tarziu transferat in provincia Dombas,in Ucraina de astazi.Dupa terminarea razboiului sovieticii il intreaba…”Unde vrei sa te intorci?Acasa adica in Bucovina ocupata,s-au in Romania?”A ales Romania desii,aici numai avea pe nimeni.Parinti,fratzi,surori,unchi,matusi…toti ramasesera dincolo de granitza.S-a intors in Bucovina Romaneasca si si-a refacut viatza de la zero,sperand ca odata sa-si revada rudele.Dar pentru ca luptase impotriva sovieticilor,Moscova la declarat persoana non-grata pe teritoriul URSS-ului.A trait pana in 1996,fara ca vreodata sa-si mai vada parintzii,fratzii sau celelalte rude.L-am intrebat inainte sa moara,daca i-a parut rau ca a ales Romania,iar el mi-a raspuns…nu niciodata. (revenire la forma initiala)

NKVD la Chisinau

Cautati pe romanism net si vedeti un articol cu crimele oribile facute de ocupantii sovietici la Chisinau.Sa calculat acum sunt peste un milion de victime torturate ucise prin impuscare si deportate in Siberia oara nu acesta ii adevaratul HOLOCAUST !!!???