Se întâmplă deseori ca soţii să le imputeze soţiior că sunt urâte. Probabil şi viceversa. Doar că soţii sunt mai discreţi şi nu solicită sfatul blogherului creştin, aşa cum a făcut-o recent o soţie amărâtă de anticomplimentele soţului, evident nemulţumit de trăsăturile imprimate pe faţa consoartei. E destul de ciudat că amatorul de contururi faciale estetice n-a observat de la bun început, până la căsătorie, cu ce faţă e înzestrată viitoarea lui soţie. Cred că pe atunci era mai interesat de sâni. În fine, soţia ofensată s-a adresat după ajutor şi a primit asistenţa creştină şi psihologică de la duhovnicul ei virtual.
Cică, în viziunea confesorului, femeia care nu-i inspiră simpatie soţului din cauza feţei sale ar trebui să prindă o zi mai potrivită pentru acţiunea care urmează să refacă armonia în cuplu. În acest scop, se va utiliza recuzita, accesoriile şi ingredintele ce se impun, ca să se atingă rezultatul scontat.
În primul rând, soţia repudiată va pregăti o masă specială, doar pentru soţ. Totul în jur tre’ să fie feeric, inclusiv veşmântul soţiei urâte (provizoriu urâtă, bineînţeles). După ce-l va predispune la un dialog deschis (burta plină cu bucate gustoase şi lucrurile frumoase din jur fac minuni), soţia urmează să-i comunice discret, nu înainte de a-i mulţumi pentru că o întreţine, că afirmaţile lui “la adresa feţei” ei o descurajează şi-i strică dispoziţia, punând-o în imposibilitatea de a-şi îndeplini datoria de soţie (tare mă tem că soţul veninos face remarcile răutăcioase şi perfide anume în acest scop, dar, mă rog, fiecare îşi face datoria impusă de poziţia socială, meserie, statut etc.) Şi, într-un final, pentru tămăduirea sufletului şi remedierea definitivă a situaţiei, victima urmează să citească exemplul Esterei din capitolele 5-7 ale cărţii Estera. Din păcate, nu se specifică ce lecturi sunt indicate şi pentru soţul persiflator, ca să-i vină minţile la cap. Dar în cele din urmă am înţeles. Problema doar nu e a soţului pretenţios, ci a soţiei urâte.