Cu toate că nu prea mai avea şanse reale să devină preşedinte, scoaterea oficială a dictatorului Voronin din joc mi-a creat o senzaţi de relaxare, de satisfacţie. În sfârşit, cel adorat de aproape jumătate din populaţia RM a fost scos la pensie. Să fie oare începutul unei noi perioade în istoria RM sau vom avea, ca şi în Turkmenia, un nou dictator, pe măsura relei-voinţe a electoratului informat, dar pro-imperial, ori a inconştienţei şi neinformării devastatoare a unei alte părţi, a alegătorilor turmentaţi. Ar mai fi şi dezamăgiţii…
Oricum, vestea e minunată şi cred că merită să sacrificăm nişte orătănii de pe lângă casă, să serbăm evenimentul.
