Păstrează-ţi oraşul şi nu vei afla de ce plâng pietrele
Străzile oraşului Chişinău de mult nu mai sunt splendoarea şi frumuseţea de adineaua ce încântau ochii. Cu timpul s-a dus şi tendinţa de a păstra monumentele arhitecturale. Recent îmi refăcusem paşaportul pentru călătorie în străinătate. Am depus documentele necesare pentru serviciul de urgenţă timp de 24 ore. La momentul încheierii procedurii mi s-a dat un talonaş cu o adresă indicată pe el, unde se poate ridica paşaportul a doua zi - strada Columna 65. L-am luat şi am plecat acasă.
A doua zi am traversat pe jos jumătate de stradă Columna ca să găsesc casa cu numărul 65. Dar supărarea mea de atâta umblătură pe jos cu 34 grade sub soare era cuprinsă şi de o admiraţie şi în acelaşi timp de o tristeţe când am remarcat câte monumente arhitecturale sunt doar pe strada Columna şi în ce stare deplorabilă se află majoritatea. Chiar din curiozitate am reţinut numărul unor case, ca apoi să caut prin Internet, dacă voi găsi desigur, cui au aparţinut şi ce au reprezentat acestea. Recunosc că nu prea am făcut acest lucru, plimbându-mă prin Chişinăul vechi, decât doar obişnuinţa de a admira micile oraşe europene, atunci când am această posibilitate, mi-a ţinut interesul.
Ce am găsit eu e că pe strada Columna se află 44 monumente arhitecturale. Impresionant, nu altceva. Ca să fac o comparaţie, este a doua stradă din Chişinău după însemnătate arhitecturală, prima fiind strada Alexei Mateevici, unde se află 56 de monumente arhitecturale. În total în Chişinău sunt 977 de monumente arhitecturale cu semnificaţie istorică pentru capitală. Cu alte cuvine, acestea fac parte din centrul istoric al Chişinăului. Dintre cele 44 de clădiri de pe strada Columna 3 deja sunt demolate: Columna 55 (o clădire construită în sec. XIX), Columna 140 (clădire construită în sec XIX, aparţinând familiei nobile Sârbu), Columna 148 (clădire construită în sec. XIX, aparţinând familiei nobile Zalevski). Pe Columna 64 (unde am venit pentru a-mi ridica paşaportul) este situat Sediul serviciului vamal de stat al Republicii Moldova. Dar aceasta este o clădire construită în anii postbelici de prizonierii de război pe locul unei case de locuit deteriorate.
Aşi putea spune că una dintre cele mai impresionante clădiri care s-a păstrat până în zilele noastre se află pe strada Columna 169 colţ cu strada Mihai Viteazul. O puteţi vedea des dacă vă deplasaţi cu microbuzul 103 spre Buiucani. Este o clădire construită se pare la începutul secolului XX, care are o reprezentare sobră şi mai veche decât este în realitate. Şi o altă clădire este situată pe Columna 150, unde se află Complexul fostului spital evreiesc, fondat în 1812. La fel este o clădire deosebită prin reprezentare.
În acelaşi timp oraşul Chişinău creşte în mărime şi se dezvoltă. Amarnic de constatat, însă oraşul devine metropolă prin demolări. Fiecare veche căsă demolată sterge cu sine o filă din istoria oraşului. Eu mă refer la acele case, care au fost ridicate prin secolul al XIX-lea. Poate nu toate reprezintă faima şi pompozitatea nobilimii de odinioară, dar ele toate alcătuiesc o istorie. Anual sunt demolate clădiri, care la prima vedere par a fi uzate şi neimportante pentru capitală, însă care reprezintă file istorice. Ideea reconstrucţiei şi păstrării a ceea ce a mai rămas să vorbească de o Basarabie aşa cum a fost ea, din an în an devine o problemă majoră pentru autorităţile municipale.
Nu am nici o dorinţă să locuiesc întru-un Tokyo moldovenesc în Chişinău, cu faţade contemporane şi clădiri înalte ridicate în locul Chişinăului vechi. Bogătaşii tot mai des se apropie de centru, cumpărând clădirile care reprezintă monumente arhitecturale, demolându-le apooi, construindu-şi castele împărăteşti, crezându-se regi a nu ştiu cui. Dacă autorităţile municipale permit astfel de lucruri şi legea permite (deşi nu cunosc aşa lege), cel puţin să se ceară recompensă enormă în contractul de vânzare dacă viitorul proprietar va hotărî să demoleze clădirea. Şi banii să fie îndreptaţi într-un fond de păstrate a monumentelor arhitecturale rămase.
În ultmii ani pietrele au început să plângă în Chişinău. Reprezentanţii conducerii de vârf au distrus rapid monumentul istoric cum ar fi clădirea cu nr.160 de pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Chipurile că încurcă. Cui? Clădirii preşedinţiei sau Ministerului Agriculturii? Clădirea demolată data cu anul 1830. Ce imagine avem noi astfel în Chişinău? Cum se zice Tokyo îl poţi vedea în Tokyo, iar în Chişinău trebuie să fie văzut doar Chişinăul, vechi mai cum seamă dar restaurat şi îngrijit, ceea ce-i lipseşte cu desăvârşire de jumătate de secol. Oare când autorităţile vor înţelege că pietrele tot plâng şi trebuie îngrijite.
Sursa
2007-07-09 18:04:00