Cu câţiva ani în urmă, posibilitatea clonării umane stârnea multe discuţii şi nelinişte. Încă nu există dovezi că ar fi tehnic posibil ca ADN-ul nucleului din vreun ţesut uman adult, o dată transferat într-un ovul, să poată iniţia şi conduce dezvoltarea. Problema majoră constă în faptul că expresia genetică din celulele adulte a ajuns să fie diferită, pentru a îndeplini funcţiile numeroaselor tipuri de celule adulte. Chiar dacă ar fi posibilă clonarea umană, este puţin probabil ca ea să fie folosită. Această opţiune a ajuns puţin tentantă din pricina tehnicilor actuale disponibile pentru fertilizarea in vitro. Tehnicile acesteia şi transferul embrionului au, de asemenea, implicaţii în ce priveşte imago Dei şi viceversa. Cercetările legate de folosirea acestor tehnologii au fost justificate ca parte a efortului de a trata infertilitatea, o problemă foarte serioasă pentru cuplurile vizate. Cercetările viitoare asupra embrionilor înşişi ne-ar putea permite să înaintăm mult în înţelegerea noastră cu privire la dezvoltarea fetală şi ar ajuta la avansarea tehnologiei medicale din domeniul salvării şi îmbunătăţirii vieţii.

Sunt mulţi cei care au pus la îndoială moralitatea lucrării cu embrioni şi a cercetării acestora. De exemplu, Biserica Catolică, într-un document aprobat şi dat spre circulaţie de către Papa Ioan Paul al II-lea, afirmă că Dumnezeu, care este iubire şi viaţă, a imprimat în bărbat şi în femeie vocaţia de a lua parte într-o manieră special, la modul Lui tainic legat de comunicarea personală şi la lucrarea Lui de Creator şi Tată. De aceea, căsătoria deţine valori şi bunuri specifice în uniunea ei şi în procreare, iar acestea nu se pot compara cu cele ale formelor de viaţă inferioare. Astfel de valori şi de semnificaţii sunt de ordin personal şi determină din punct de vedere moral sensul şi limitele intervenţiilor artificiale cu privire la procreare şi la originea vieţii umane, care trebuie respectată în ce priveşte integritatea ei „din prima clipă a existenţei sale”. Potrivit acestei perspective, embrionii umani nu ar trebui supuşi nici unui fel de proceduri, cu excepţia celor terapeutice. Nu ar trebui să se facă operaţii pe embrioni vii decât dacă „există o certitudine morală că nu se poate cauza vreun rău vieţii sau integrităţii copilului nenăscut şi mamei”. Embrionii nu trebuie congelaţi, căci aceasta reprezintă o ofensă la adresa demnităţii lor umane. Într-adevăr, fertilizarea in vitro este interzisă, căci ea implică inevitabil distrugerea embrionilor nedoriţi sau nefolosiţi şi îi supune unui mare pericol pe cei care sunt folosiţi.

Ar trebui să acceptăm această teză potrivit căreia embrionul uman este o fiinţă umană într-un sens relevant din punct de vedere moral, aşa încât el nu poate face obiectul experimentării, al procreării artificiale sau al transferului? El este uman, fără îndoială, dar ce fel de statut relevant din punct de vedere moral, inclusiv al drepturilor, îi conferă acest fapt? Este evident că tehnologia din domeniul embrionologiei este supusă unor restricţii impuse de teoriile filozofice despre persoana umană, însă acestea pot fi duse până în punctul în care este greu să discernem ce fel de contribuţie poate avea o astfel de tehnologie în ce priveşte existenţa persoanei umane. Desigur, trebuie să existe anumite restricţii care să reglementeze manipularea embrionilor umani pentru cercetare, însă politica actuală a Statelor Unite în acest domeniu al cercetării a ajuns într-un impas. Din 1980 nu a existat un consiliu consultativ în domeniul eticii la Institutul Naţional al Sănătăţii, însă orice cerere de fonduri pentru cercetarea asupra embrionilor necesită aprobarea acestui consiliu. Eşecul în ce priveşte rezolvarea acestei situaţii se datorează, în parte, complexităţii subiectului, însă pare, de asemenea, să reflecte o lipsă de curaj moral. Recent, o comisie a trecut în revistă întrebările de bază referitoare la cercetare şi abordările alternative de studiu. În cele din urmă, chiar sub un strict control, folosirea de embrioni şi fetuşi rezultaţi din avorturi spontane poate fi permisă pentru cercetare, fapt ce implică însă o serie de întrebări importante.